Este ţara în a cărei limbă visează noapte de noapte, în care şi-a născut copiii, în care a plans, dar a şi iubit. Românua este ţara în care s-a jucat şi joacă în continuare. “În România pot să îmi exprim identitatea, pot sa fiu cine sunt: evreica, româncă, actriță,... om.”
“Bună dimineața, România!
La mulți ani, România!
Te iubesc? Dacă te iubesc, întrebi?
Știu și eu?!?
Respect în fiecare zi legile tale. În fiecare noapte visez în limba română. Că m-a pus TATA să învăț la perfecție, să nu care cumva să fac vreo greșeală!
În fiecare zi, râd cu prietenii mei aici, în România. Să știi că mai strivesc și cate-o sudalmă apăsat, pe românește, așa. În România am învățat primele cântece și poezii. Aici am ars prima plăcintă și am făcut prima mămăliguță. Cu cocoloașe.
În România mi-am născut copiii și mi-am petrecut părinții. Am spus bancuri și am plâns. De jale și de neputință. M-am îmbrâncit și m-am iubit. Am înjurat și-am sărutat. Am pedepsit și am iertat. Și m-am jucat. Mai joc. În România
În România pot să îmi exprim identitatea, pot sa fiu cine sunt: evreica, româncă, actriță,...om.
Dacă te iubesc?!
Te iubesc, Măria ta, ca sarea în bucate”
La mulți ani, România!
