Actorul a jucat în filme de referinţă sub bagheta unor mari regizori, făcând roluri memorabile şi devenind un icon pentru mai multe generaţii.
Nu visase niciodată să se facă actor, la 14 ani părăsind şcoala pentru a se înrola în aramată. “Sunt un actor precum Jean Gabin, Lino Ventura sa Burt Lancaster… şi pot spune că am reuşit în această meserie”, declara el pentru Paris Match. Avea să joace, rând pe rând, în Rocco şi fraţii săi” (1960), ”În plin soare” (1960), ”Eclipsa” (1962), ”Ghepardul” (1963), ”Laleaua neagră” (1964), ”Samuraiul” (1967), ”Borsalino” (1970), ”Notre histoire” (1984) sau ”Pe cuvânt de poliţist” (1985).
Rebelul cinematografiei franceze a trăit mai multe poveşti de iubire, cele mai intense fiind cele cu Romy Schneider, Nathalie Barthélemy, Mireille Darc şi Rosalie van Breemen. Se pare că Romy, după cum el a mărturisit, a fost “marea dragoste a vieţii, prima, cea mai puternică, dar din nefericire, şi cea mai tristă”, iar actorul poartă şi astăzi cu el o fotografie a frumoasei lui iubite.
Însă Nathalie, care a murit recent, a fost cea pe care a considerat-o singura Doamnă Delon, deşi actorul s-a mai căsătorit o dată. “Nathalie a fost prima mea soţie şi singura Doamnă Delon. Ne-am căsătorit în 1964. Am rămas tot timpul apropiaţi. Ne vedeam des. Făceam parte din viaţa ei, iar ea făcea parte din viaţa mea.”
Fantoma lui Romy Schneider a planat însă mereu asupra lor, iar Nathalie spunea că vedea din când în când câte o umbră de tristeţe în ochii lui Alain. Cuplul a divorţat în 1969, iar actriţa a povestit că a plecat luând cu ea doar copilul şi guvernanta. Alain Delon şi-a refăcut viaţă alături de Mireille Darc.
„Totul în viaţă îl datorez femeilor. Ele m-au creat, ele au făcut din mine un bun actor. Mereu am vrut să citesc în ochii femeii iubite că sunt cel mai bun, cel mai important, cel mai puternic. Ea a fost motivaţia mea“, spunea Delon la TIFF.
