Puțini copii știu însă povestea lui Moș Nicolae, cunoscut în istorie pentru comportamentele sale de caritate, pentru generozitatea cu care a renunțat la toate bunurile sale pentru a-i ajuta pe cei mai puțin norocoși. Legenda sa a fost asociată de-a lungul timpului cu oferirea de daruri, dar și cu puterea de schimbare în bine prin generozitate și compasiune față de cei de lângă noi. Copiii au devenit de-a lungul secolelor principalii beneficiari ai generozități lui Moș Nicolae, care, o noapte în fiecare an, împarte bucurie în ghetuțe, după exemplul biblic al copilului Isus, dăruit de magi cu aur, smirnă și tămâie.
Într-un mod mai puțin inspirat, în spațiul european, darurile lui Moș Nicolae au fost condiționate în multe familii de comportamentele “cuminți” ale copiilor; ba mai mult, nu puține sunt țările în care, pe lângă daruri în ghetuțe, copiii găseau nuielușe purtătoare de mesaje cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla dacă faptele și comportamentele copiilor ar fi altele decât cele așteptate de către părinți. Menținând mai degrabă această simbolistică asociată legendei lui Moș Nicolae, părinții pierd oportunitatea de a-i învăța pe copii lecțiile generozității, compasiunii, empatiei, gândului bun pentru cel de lângă noi. Ba mai mult, transformă ceva ce ar trebui să rămână magic și profund uman, într-o perpetuă amenințare: “Nu mai vine Moșul, dacă…!!!”
Moșul vine. El vine întotdeauna și ar trebui să îi cultivăm prezența și spiritul cu precădere în acele familii și în viața acelor copiii în care compasiunea, empatia, faptele bune și alegerile cumpătate par să-și găsească locul cu mai multă greutate. Se spune adesea, în studii sau din experiență practică, că un comportament dificil al unui copil, “necumințenia” lui, nu este altceva decât măsura nevoii de afecțiune, acceptare, coerență; se spune că acei copiii care au cea mai mare nevoie de conectare cu părinții lor, o cer în cele mai nepotrivite moduri. Ei bine, Moș Nicolae poate deveni un astfel de loc magic de întâlnire între copii și părinți care, în dimineața magică, aplecați asupra ghetuțelor, în căutarea darurilor, primesc darul cel adevărat: îl primesc pe “împreună”, au ocazia de a petrece timp conectați explorând jucăriile descoperite și împărțind biscuiți și portocale.
Aud adesea părinți îngrijorați de perspectiva dezamăgirii pe care o trăiesc copiii atunci când nu găsesc în ghetuțe cadoul așteptat. Moș Nicolae nu ar trebui să fie despre liste cu cadouri negociate îndelung înainte ci despre fiorul așteptării și surpriza descoperii; în plus, niciun copil nu va fi dezamăgit dacă, ceea ce găsește în ghetuțe îl păstrează aproape, în joacă, cu bucurie, pe părintele său.
Moș Nicolae vine o noapte pe an, dar spiritul său este prezent ori de câte ori alegem să acționăm cu empatie, compasiune și generozitate în relațiile noastre. Iar dacă ducem această lecție mai departe, către copiii noștri, Moșul va fi fericit. Misiunea lui va fi împlinită.
