Procrastinarea are o reputație proastă. O asociem cu lipsa de disciplină, cu lenea, cu faptul că nu ne mobilizăm suficient. Și, de cele mai multe ori, soluțiile pe care le primim sunt în aceeași direcție: fă-ți un plan, organizează-te mai bine, elimină distragerile, trage de tine. Doar că, dacă ar fi fost atât de simplu probabil ai fi rezolvat deja.
Dacă ai încercat să folosești agende colorate, aplicații de productivitate și tehnici de time management pentru a vindeca amânarea și, totuși, nu a funcționat, s-ar putea să fie pentru că încerci să vindeci simptomul, ignorând complet cauza.
Pentru că procrastinarea nu este cauza, ci rezultatul a ceva mult mai profund. Procrastinarea este un mecanism de protecție, o problemă de reglare emoțională.
Nu amânăm o sarcină pentru că nu avem timp să o facem. Amânăm pentru că sarcina respectivă declanșează în noi o emoție negativă profundă: anxietate, rușine, senzația de copleșire, frica de a nu fi suficient de buni, frica de a greși sau, paradoxal, frica de succes. Când te așezi să lucrezi la acel proiect greu, creierul tău nu vede un document de Excel sau o prezentare, vede o amenințare.
Ce stă în spatele procrastinării
Procrastinarea nu înseamnă că nu vrei să faci acel lucru. De cele mai multe ori, vrei, știi că este important, știi că te-ar ajuta. Și totuși nu o faci. Asta pentru că procrastinarea este, în esență, un mecanism de reglare emoțională.
Nu amânăm sarcinile pe care le avem de făcut, amânăm cum ne fac ele să ne simțim.
Un task aparent simplu poate activa în tine: frica de a greși, teama de a fi judecat/ă, perfecționismul, îndoiala, rușinea, frica de a fi respins etc. Iar în fața acestor emoții, creierul alege ceva mai ușor: evitarea. Dacă evit să fac acest task, de fapt evit o emoție atât de puternică, încât simt că mă distruge. De cele mai multe ori această amânare vine și cu multă vinovăție: „De ce nu sunt în stare?”, „Ce este în neregulă cu mine?”. Și intri într-un cerc care se repetă.
Obiceiurile care ne pun bețe-n roate în relații
Și cum le putem schimba, odată ce ne dăm seama de ele.
luni, 2 februarie 2026
Din experiența mea (și personală, și din lucrul cu oamenii), procrastinarea este, de fapt, un indicator al faptului că în spate se află ceva mult mai profund. Poate fi despre:
1. Perfecționism
Dacă nu iese perfect, mai bine nu încep. Sau dacă sunt văzut/ă așa cum sunt și nu sunt perfect/ă?
2. Frica de eșec
Dacă nu încerc, nu pot să dovedesc că nu sunt suficient de bun/ă.
3. Frica de succes
Ce se întâmplă dacă chiar iese bine? Cine voi mai fi eu dacă am succes?
4. Lipsa clarității
Nu știi de unde să începi, așa că nu începi deloc.
5. Epuizare
Nu mai ai resurse reale, ești epuizat/ă, dar continui să te forțezi.
6. Frica de a nu fi respins/ă
În cazul în care proiectul nu iese așa cum se dorește, există riscul să fiu exclus din grup/job? Îmi pot asuma acest risc?
Procrastinarea te protejează de toate acestea și multe altele, chiar dacă nu pare. Sună contraintuitiv, dar procrastinarea are o funcție: să te protejeze de durere. De emoții pe care nu vrei sau nu știi încă să le duci. Este o soluție imperfectă, dar este o soluție pe care creierul a găsit-o la supraviețuire. De aceea, câteodată nu dispare doar pentru că folosești 3 agende, 2 aplicații și faci și un curs de time management.
Cum să faci rost de mai mult timp
Și de ce, pentru unii oameni, ziua pare să aibă mai multe ore.
miercuri, 28 ianuarie 2026
Primul pas este conștientizarea. Să te oprești și să îți răspunzi la aceste întrebări:
● „Ce eviți, de fapt, când procrastinezi?”
● „Ce simți când te gândești la acest task?”
● „Cu ce parte din mine mă conectează acest task?”
● „Ce tipuri de task-uri tinzi să amâni? Ce au în comun?”
Și apoi să acționezi, să te apuci de acel task. Nu aștepta să dispară frica, nu o să dispară complet.
În schimb, începe să faci pași mici cu emoția respectivă de mână. Dacă amânarea este o problemă emoțională și de supraviețuire, soluția nu este să fii mai dur/ă cu tine însuți/însăți. Autocritica nu face decât să crească nivelul de stres, ceea ce va determina creierul să caute și mai multă evadare prin procrastinare. Soluția este să decodifici mesajul din spatele amânării și să îți construiești un sistem în care mintea ta să se simtă în siguranță pentru a acționa.
Dacă simți că acest ciclu îți consumă energia și te împiedică să ajungi acolo unde îți dorești, te invit să treci de la teorie la practică. La Fundația Calea Victoriei, am pregătit un atelier interactiv de trei întâlniri dedicat procrastinării. Te aștept să descoperim împreună cum să îți recâștigi timpul, serile liniștite și, cel mai important, încrederea că poți duce la bun sfârșit ceea ce începi.
Georgiana Ghiță este coach profesionist și lector Fundația Calea Victoriei, unde te așteaptă din 11 mai la cursul Procrastinarea: de ce amânăm şi cum trecem la acţiune.
Foto: Freepik
