OPINII

Clătitele sau acel comfort food perfect pentru serile de vineri

Fac clătite de foarte mult timp, am încercat diferite reţete de-a lungul anilor, însă de fiecare dată mă întorc la o reţetă dintr-o carte veche, prima mea carte de reţete cumpărată.

E vorba de “Reţete culinare”, scrisă de Didi Balmez, o carte pe care am cumpărat-o din librăria satului în care mi-am petrecut copilăria, pe vremea când în sate mai existau librării. Îmi amintesc că avam vreo 8 ani şi am intrat cu mama în librărie într-o zi şi, pe lângă cele câteva cărţi de poveşti, am ales-o şi pe aceasta. Nu am ştiut exact de ce exact atunci şi am trecut peste privirile nedumerite ale mamei şi ale vânzătoarei. Au urmat zile în care o răsfoiam, citeam cu nesaţ reţetele şi dacă îmi plăceau cum sună sau mă inspirau ingredientele, făceam un semn, ca să le încerc când voi fi mai mare.

Aveam să redescopăr cartea ceva mai târziu şi apoi să o port cu mine prin cele câteva locuri în care am stat. Astăzi e pe raftul din bucătărie dedicat cărţilor de reţete şi stă alături de “Meniul perfect” al lui Gordon Ramsay, de cărţile lui Jamie Oliver şi de alte reţete sofisticate. Paginile s-au îngălbenit, însă când o deschid îmi amintesc de fiecare dată de copilărie.

Una dintre reţetele pe care le fac des din aceasta carte se cheamă simplu, “Aluat de clătite” şi are un mic semn cu galben, dovadă că la prima citire a trecut testul şi se cerea neapărat încercată. Autoarea notează despre clătite că “sunt hrănitoare, plăcute şi se servesc fie ca prim fel, fie la desert”. Clătitele nu conţin zahăr şi nici nu e nevoie de ulei, pentru că au unt în compoziţie.

Noi le mâncăm de multe ori la cină, vineri seara, când sunt un fel de comfort food, după o săptămână cu multe provocări. Le umplem, surprinzător pentru unii, cu cremă de brânză cu verdeaţă sau, clasic, cu o dulceaţă de cireşe amare sau albe.

Aluat de clătite: 

4 ouă, 250 de grame de făină, ½ l lapte, 50 de grame de unt topit, un praf de sare, un plic zahăr vanilat, o lingură coniac sau rom

Se bat ouăle, se amestecă cu făina, zahăr vanilat, 50 de grame de unt topit, coniacul sau romul. Se adaugă treptat şi laptele şi se amestecă bine cu un tel. Urmează coacerea lor într-o tigaie în care, cum vă spuneam, nu trebuie pus ulei. Ies cam 13-14 clătite mari, insuficiente, în mod evident, de fiecare dată…

Mirosul de rom invadează bucătăria, iar cel mai mic pofticios din casă nu prea mai are răbdare. Vrea de fiecare dată patru clătite rulate frumos şi, invariabil, întreabă dacă mai rămân şi pentru mâine dimineaţă…