Actori, muzicieni, oameni de televiziune au scris mesaje emoţionante despre regizorul care a adus magia pe scena teatrului românesc.
„Ducu, ne ştim şi iubim de când aveam 4 şi tu 7 ani. Ce atâta grabă, Ducu? Ai ars ca lumânarea din «Trei surori», repede şi până la capăt. Te iubesc. Mulţumesc. Drum bun. Ne mai întâlnim noi... şi te iubesc! Condoleanţe, Maria Miu şi Serghei“, a fost mesajul Oanei Pellea.
„Acum mulţi ani, prin '95 sau '96, am văzut la Bulandra Poveste de iarnă, în montarea lui Ducu Darie. Şi era un moment atât de frumos în spectacol, un moment în care respiraţia actorilor se transformă în coloană sonoră, îmbinându-se cu o arie a lui Henry Purcell (cred că What Power Art Though, din King Arthur), încât efectiv mi s-a tăiat respiraţia. Pentru că era un moment magic cum n-am văzut decât de foarte puţine ori în teatru. Azi, în ceea ce pare să fie prima zi de toamnă, Ducu Darie a murit. Din păcate soarta regizorilor de teatru e ca ceea ce lasă în urmă să dispară la un moment dat, peste ani şi ani, odată cu amintirile ultimului spectator. Dar până atunci, mulţumesc pentru magie, Ducu“, a fost mesajul scriitorului Alex Tocilescu.
„Ducu Darie s-a dus. Duceţi-vă să vedeţi «Coriolanus» la Bulandra, ca să înţelegeţi cu adevărat pierderea. Dar cea mai impresionantă moştenire pe care ne-o lasă Ducu e chiar moartea lui. A murit de ciroză. Avea nevoie de un ficat nou. Era pe lista de transplant. Era un mare regizor, şef la Bulandra... vă imaginaţi că ştia tot Bucureştiul, da? Ei bine, Ducu nu s-a băgat în faţă. Nu s-a băgat în faţă la coadă pentru viaţă. A murit cu ficatul lui, cuminte, la coadă la care stăteau atâţia şi atâţia necunoscuţi, necelebri, poate şi netalentaţi... Dincolo de lecţia de artă pe care ne-a predat-o când trăia, Ducu ne-a lăsat-o pe asta. Lecţia egalităţii în faţa morţii. Şi a modestiei de a nu trăi în plus, pe timpul vieţii altora“, a scris şi Lucian Mândruţă.
„Ne-a părăsit Ducu Darie. Dumnezeu să-l odihnească!“, a scris şi Nicu Alifantis.
“A fost un om care a iubit enorm Teatrul, Oamenii și Viața. A trăit demn, discret și delicat și a trăit frumos! A avut forța interioară să lupte pentru viață și să intre fără frică în moarte, prezent, puternic, înconjurat de iubire, de multă iubire!
Ultima piesă pe care o moștenise fără să vrea, dar pe care a înțeles-o atât de bine, era despre moarte, despre lumină și despre conștiința pură.
Alexandru Darie își dorea ca lumea să fie mai bună și o vedea de multe ori mai bună decât era. Prețuia cel mai mult integritatea și încrederea și le dorea tuturor să fie mai buni.” este o parte din mesajul Teatrului Bulandra, al cărui director a fost.
