Pe 11 septembrie DURAN DURAN vor lansa un nou album, primul single de pe acesta fiind ”Presue Off” (featuring Janelle Monáe and Nile Rodgers). Aflati mai multe noutati despre trupa care a facut istorie din interviul de mai jos!
In 1978 ati fondat o trupa legendara. Dupa 37 de ani va considerati prieteni, parteneri, colaboratori?
Asa cum spunea Nile Rodgers, noi suntem o familie. Suntem de foarte mult timp impreuna. Am trecut prin multe experiente in calatoria noastra, dar am ajuns in acest moment in care lansam albumul “Paper Gods” – care este la fel de bun ca orice alt album al nostru. Daca poti sa faci astfel de lucruri impreuna, acesta este motivul pentru care stai impreuna.
Nick, cum de ai ales numele Rhodes (numele unei insule grecesti) ca nume de scena?
In mare parte pentru ca nu am crezut ca numele „Kos” (o alta insula din Grecia) ar fi la fel de potrivit.
Noul vostru album, „Paper Gods”, este produs de Mark Ronson. Ar trebui sa ne asteptam la un sunet funk? Credeti ca funk este noul trend in muzica?
Pe noul album sunt foarte multe stiluri diferite. Primul nostru album a avut un numar de stiluri diferite si ne-am mandrit cu ideea ca putem sa cantam techno, putem sa cantam funk, putem sa cantam pop, indie-pop si apoi mai este si chestia intunecata, goth.
Luam ascultatorul intr-o calatorie pe acest album si am adus mai multi producatori si artisti care sa participe, dar este in mare o parte o experienta marca Duran Duran, stii ca asculti Duran Duran atunci cand asculti „Paper Gods”.
Sunt de acord cu John, cred ca atunci cand lucrezi la un album vrei sa fie o calatorie pentru ascultator. Noi am crescut ascultand discuri de vinyl si inca ne gandim la albume in acest fel. De fapt, probabil e mai degraba ca un CD unde este o calatorie si ne gandim care piesa se potriveste cu care piesa. Stiu ca acum majoritatea oamenilor asculta pe „shuffle” sau iau o singura piesa, dar pentru noi este in continuare vorba despre un produs care se potriveste bine impreuna si tocmai de aceea am petrecut ultimi doi ani lucrand si incercand sa nuantam fiecare element, versurile, sunetul albumului.
Este foarte important pentru noi sa fim multumiti de tot ceea ce facem, asa a fost intotdeauna. Si pentru ca acum totul traieste la infinit in spatiul virtual, nu vrei sa faci ceva gresit.
Mark Ronson este asociat cu sunetul vintage. Noul album va suna vintage?
Lui Mark ii place sa descopere noi modalitati, ii place acel sunet vintage dar cauta sa-i dea o alta interpretare. Am fost constienti de asta la cantecele pe care le-am inregistrat cu el, dar Mark nu a fost atat de implicat ca producator la realizarea acestui album precum a fost la „All You Need Is Now”. Mr Hudson este cel care a participat mai mult la procesul de productie. El a lucrat cu Kanye West si Jay-Z, a lucrat in lumea hip hop din America si avut niste idei foarte moderne, chiar radicale pentru noi, despre cum ar trebuie sa sune percutia si ne-a facut sa ne deschidem mintea si a dus albumul intr-o alta directie. Apoi a lucrat si alaturi de Marc, dar el a vrut sa lucreze cu Nile Rodgers – acelea au fost cateva zile interesante.
Albumul nu suna vintage acum, dar speram ca peste 15 ani va fi vintage.
Duran Duran a fost una dintre primele trupe care a lucrat la propriile remixuri. Care a fost ideea din spatele acestei decizii a grupului?
Obisnuiam sa repetam intr-un club din Birmingham numit „The Rum Runner”, iar clubul avea diferite nopti tematice. O noapte era funk si soul, o alta noapte era cu muzica electronica si astfel am ajuns sa ascultam multe lucruri diferite pentru ca repetam sau chiar lucram in club, iar unul dintre lucrurile care ne placeau erau mixurile extinse atunci cand auzem ceva soul, sau Michael Jackson... sau ceva de la Studio 54 si erau aceste piese foarte lungi care ii tineau pe oameni pe ringul de dans mai mult timp.
Atunci cand am inregistrat primul nostru single, „Planet Earth”, ne-am decis sa facem si o versiune lunga, dar desigur acum totul este facut pe calculator, noi a trebuit sa o cantam din nou. In loc sa fie un cantec de 3 sau 4 minute, l-am cantat timp 7 sau 8 minute, am schimbat aranjamentul si am adaugat elemente diferite pentru a-l face mai interesant, iar asta aduce un nou stil in felul in care faci muzica. Cred ca acele piese lungi au trecut destul de bine testul timpului.
Videoclipul „Girls on Film” are o insemnatate istorica pentru ca apar femei pe jumatate goale si alte scene controversate. Puteti sa ne spune mai multe despre el? A fost un truc de marketing sau un fel de declaratie artistica?
„Girls on Film” este cel de-al treilea videoclip produs de noi. Videoclipul ca mediu artistic era o zona oarecum necunoscuta pentru noi. Nu stiam ca videoclipurile vor avea un rol important in succesul trupei, dar pentru „Planet Earth” am avut ocazia sa facem un videoclip si intr-o zi am reusit sa facem aceasta inregistrare promo care a ajuns in toata lumea.
Stiam deja ca „Girls on Film” este un cantec de succes. Ideea era ca vom face un videoclip mai lung care va fi difuzat si in America unde era o moda in cluburile de dans sa ai ecrane video deasupra ringului de dans, iar oamenii pot sa vada si videoclipul in timp ce danseaza.
Noi am crezut ca ar fi o idee interesanta sa le oferim ceva care sa-i entuziasmeze. A fost intr-un fel o idee artistica, dar a fost in acelasi timp marketing. Apoi cantecul a fost interzis si cred ca a fost lansat de Playboy... am beneficiat de multa atentie in Statele Unite.
Trupa a reusit sa atraga atentia publicatiilor muzicale atunci cand a decis sa lanseze videoclipul piesei „Union of the Snake” la MTV cu o saptamana inainte de a lansa cantecul si la radio intr-o perioada in care industria radio chiar se temea ca videoclipurile vor ucide starul radio. Noi, ca iubitori de radio credem ca intr-un final radioul a omorat starul video? Sunteti de acord?
Nu cred ca cineva a trebuit sa moara in batalia dintre video, radio, televiziune si internet. Exista spatiu pentru fiecare mediu. Mie imi place sa ascult radioul cand DJ-ul poate sa difuzeze ce vrea si pune melodii interesante pe care eu nu le-am auzit. Daca aud aceleasi 6 cantece repetate la radio, il opresc si merg pe internet.
Cred ca a fost o perioada cand MTV a fost extrem de puternic, undeva pe la mijlocul anilor ’80, pentru ca era inca in crestere si toata lumea vroia MTV. Apoi s-a transformat intr-un canal cu jocuri tv si a devenit mai putin interesant in cazul in care nu esti pasionat de tuning auto.
Radioul a revenit apoi in prim plan. Duran Duran a devenit cunoscuta publicului cu ajutorul radioului. Am fost norocosi sa avem MTV si alte posturi TV care ne-au ajutat, dar noi am debutat cu ajutorul radioului si cred ca in continuare cele mai puternice cantece devin cunoscute cu ajutorul radioului si al internetului.
Ar trebui sa ne asteptam la surprize ca la lansarea Union of the Snake atunci cand veti lansa noul single?
Incercam intotdeauna sa ne gandim la noi modalitati de a atrage atentia asupra muzicii noastre, dar devine din ce in ce mai dificil cu internetul pentru ca este atat de meschin si nu poti controla nimic. Exista totusi un fel de confort in asta, pentru ca oricat de mult incerci sa-l controlezi realizezi ca nu poti sa-l controlezi. Cantecul este deja pe internet si ajunge catre publicul nostru si am inceput sa primim mesaje de apreciere.
Succesul piesei nu mai depinde daca BBC alege sa o difuzeze sau un post puternic din New York o difuzeaza. Odata ce ajunge pe internet este acolo si depinde doar de oameni, ei decid daca piesa are sau nu succes.
Obisnuiam sa vorbim despre pozitia din topuri, iar acum suntem multumiti daca auzim ca este cel mai „retweeted” cantec astazi si Vanity Fair l-a ales drept cantecul saptamanii.
Ati sustinut multe concerte, in special intre 1981 si 1985. Care este concertul pe care nu il veti uita niciodata?
Cred ca nimeni nu va putea sa uite vreodata concertul Live Aid. A fost un concert important din atat de multe motive. A fost un spectacol important pentru Duran Duran, am fost pe locul intai in Statele Unite in saptamana concertului. Sa imparti scena cu Bob Dylan si Mick Jagger, Tina Turner si Led Zeppelin este o experienta de neuitat. Pentru mine acesta este concertul pe care mi-l voi aminti mereu.
Pe 13 iulie 2015 am aniversat 30 de ani de Live Aid. Considerati ca acesta este cel mai important eveniment al secolului 21 sau credeti ca exista ceva mai important de atat?
Cred ca probabil exista cateva descoperiri medicale care ar putea sa fie considerate mai importante, dar ca un eveniment muzical si cultural cred ca a fost foarte important. A dovedit ca muzicienii din toata lumea au inimi mari si pot sa arate ca le pasa si ca sunt dispusi sa faca tot ce pot pentru a atrage atentia si pentru a aduna bani pentru oamenii din Africa. Au facut mai mult decat marile corporatii, politicienii si bancile internationale din acea perioada.
Cred ca este un testament pentru industria noastra si o realizare remarcabila a lui Bob Geldof si Midge Ure.
