Uneori am impresia că trăim cu toții într-un zumzet continuu. Facturi, ședințe, temele copiilor, aprovizionare, grupuri de WhatsApp care nu se mai opresc. Mintea mea, cel puțin, seamănă cu un browser cu treizeci de taburi deschise simultan. În tot haosul ăsta, anxietatea se strecoară tiptil, până devine aproape o stare normală. Dar, dincolo de pastile sau retreat-uri scumpe, există și câteva schimbări mici, aproape banale, care fac diferența. Le-am testat pe pielea mea și le împart cu tine: poate îți dau și ție răgaz să respiri adânc și să găsești un pic de pace.
Deschide telefonul mai târziu
Recunosc, primul lucru pe care îl fac dimineața e să pun mâna pe telefon: opresc alarma, intru pe Facebook, arunc un ochi pe mailuri, mesajele, verific cum va fi vremea. Mi-am dat seama că e ca și cum aș invita anxietatea la cafea. Am descoperit, însă, că dacă las telefonul deoparte primele 15 minute din zi și-mi încep dimineața cu prima gură de cafea privind pe fereastră sau vorbind cu soțul meu, ziua mea începe pe un ton mai bun.
Tips & tricks:
- Pune telefonul la încărcat într-o altă cameră și folosește un ceas deșteptător, ca pe vremuri.
- Alege o rutină de dimineață care să nu implice tehnologie: un duș fără grabă, o respirație profundă, un jurnal de 3 rânduri.
2. Numește-ți emoțiile
Psihologii spun că, atunci când numim o emoție, tinde să își piardă din putere. De exemplu, când simt că îmi crește pulsul pentru că trebuie să termin ceva urgent, mă opresc și spun cu voce tare: „Simt anxietate. E doar anxietate.” Sună ciudat, dar în momentul în care îi dau un nume, anxietatea nu se mai confundă cu mine, ci devine ceea ce și este: o emoție pe care o observ. Și aici se întâmplă magia: pur și simplu mă liniștesc și îmi văd de treabă.
Tips & tricks:
- Scrie pe o hârtie ce simți: „teamă”, „nesiguranță”, „presiune”. Nu e nevoie să scrii mai mult, doar numește emoția sau amestecul de emoții.
- Folosește în gândul tău fraza: „Acum simt…”. E un fel de dialog blând cu tine pentru că nu te judeci, nu te forțezi să nu mai simți, pur și simplu conștientizezi ce simți.
3. Ia pauze de resetare
Am avut o perioadă, în pandemie, în care munceam ore întregi fără să ridic ochii din laptop. Corpul meu era încordat ca un arc și nici nu realizam. Până când băiatul meu a venit lângă mine, m-a privit o vreme, apoi m-a întrebat: „Mami, de ce respiri ca un hamster?”. Observase exact acel tip de respirație superficială, când tragem puțin aer în piept, repede, pentru că în mintea noastră ne simțim în pericol. Am inspirat atunci adânc, lent, am expirat la fel și tot corpul meu s-a relaxat, dar a fost nevoie ca un copil să observe anomalia și să-mi atragă atenția.
Acum am un obicei: la fiecare două ore, pun alarma să sune și fac o pauză de câteva minute. Închid ochii, respir adânc, îmi întind spatele și beau apă. E incredibil cât de tare poate corpul să influențeze mintea.
Tips & tricks:
- Pune telefonul la treabă: setează remindere care să-ți amintește să iei pauză. Telefonul nu există doar ca să ne streseze!
- Alege un mic ritual de resetare: întinde-te, bea apă, privește cerul, ascultă un cântec scurt.
4. Redu haosul mental
Pentru mine, lista scrisă pe hârtie e cel mai bun anxiolitic. Dacă țin totul doar în cap, îmi simt creierul ca pe o cutie plină cu bile colorate care se rostogolesc în toate direcțiile. Dar când pun pe hârtie ce am de făcut, am senzația că iau fiecare bilă și o așez frumos într-un sertar. Așa că nu mai sar etapa cu lista zilnică: notez ce am de făcut și organizez lucrurile astfel încât să nu devină copleșitor să le bifez.
Tips & tricks:
- Scrie maximum 3 priorități pe zi, nu 20.
- Lucrurile mărunte adaugă-le separat pe listă, doar ca să nu obligi mintea să le tot ruleze.
- Taie cu pixul ce ai terminat: îți oferă o satisfacție reală, aproape fizică.
5. Îmblânzește finalul zilei
Cea mai mare anxietate o simt seara, când se adună oboseala și mintea refuză să se oprească. Am încercat să schimb ceva: nu mai adorm cu telefonul lângă mine, ci citesc câteva pagini sau mă uit la un serial ușurel. Știu că ideal e să eviți ecranele cu totul înainte de culcare, dar încă nu reușesc. Am nevoie de acest răsfăț mic, seara, însă mi-am pus ora de stingere obligatorie: cu serialele, partea proastă era că, deși știam că e târziu, nu rezistam ispitei: „încă un episod și gata!”. Acum, la 22.30, sting televizorul orice-ar fi.
Tips & tricks:
- Aprinde o lumânare aromată și/sau bea un ceai cald și citește câteva pagini.
- Găsește un „ritual de seară”: jurnal de recunoștință, muzică liniștită, câteva exerciții de respirație.
Când te simți copleșită, amintește-ți că nu ești singură. Suntem mulți cu „tab-urile” minții deschise, încercând să găsim „x”-ul care le închide. Până atunci, avem la îndemână gesturile mici, care chiar fac diferența.
Foto: Freepik
