Voi n-ați obosit în ultimele zile? Nu vi s-a întâmplat să umblați pe stradă și să-i priviți pe ceilalți cu suspiciune? Nu v-ați simțit divizați în tabere?
De câțiva ani, în jurul ideii de Make Life Magic s-au adunat oameni și specialiști în psihologie, uniți de dorința de a face bine. Este un proiect care a pornit din iubire de oameni, din încercarea de înțelegere a propriei minți și a minții aproapelui nostru. Când te întrebi de ce faci ceva, orice, de cele mai multe ori răspunsul esențial duce la o emoție. Iar emoția din spatele acestui proiect editorial este iubirea. Atât de simplu.
Cum se face că am ajuns în punctul acesta, lăsând la o parte strategiile, manipularea, fair-play-ul sau lipsa lui? Cum se face că am ajuns să ne privim unii pe alții cu neîncredere crâncenă, cu ostilitatea de care, acum o săptămână, nici nu ne bănuiam capabili? Cum am scos din ecuație, atât de rapid, empatia, grija, rațiunea?
Marele dușman al iubirii e frica
Fiecărei „tabere” îi este frică de ceva. Hai să ne imaginăm, o secundă, că ne e frică de același lucru. La rădăcina naturii umane ne întâlnim cu toții, indiferent de educație, credințe, gândire critică ori mistică. Disonanțele apar când căutăm, fiecare, soluția care ar putea rezolva acea frică.
Care sunt valorile noastre fundamentale?
Nu cred că e om în țara asta care să-și dorească sărăcie, frig în casă, izolare, foame, moarte, orizonturi închise. Nu cred că ura, atât de prezentă acum în societate, este ceea ce ne definește. Ne imaginăm atât de diferiți unii de ceilalți!
Dar cum arată viața ta? Și tu muncești? Și tu îți crești copiii? Și tu te întrebi ce să mai gătești? Și tu te iei cu mâinile de cap când vezi cum au sărit prețurile? Și tu te gândești ce cadouri să iei de Crăciun? Și tu vrei să învețe copilul? Să-l ții departe de droguri, să mănânce sănătos? Și tu încerci să citești mai mult, dar ai serialul ăla de care nu prea te poți desprinde? Și tu ai un bătrân în familie și te îngrijorezi pentru sănătatea dânsului? Și tu ai un prieten cu probleme și ai face orice să-l ajuți? Și tu? Și eu.
Uite, astea sunt lucrurile pe care le avem în comun: dorința de bunăstare, nevoia de sănătate, de educație, bun-simț, siguranță, apartenență, faptul că împărtășim o grămadă de provocări cotidiene.
Dacă te simți păcălit, mințit și ai nevoie de cineva care să te ghideze în lumea asta mare, dezlănțuită și tulbure, amintește-ți că mintea ta e acolo, în capul tău. Credința ta e acolo, în sufletul tău. Iar oamenii pe care azi îi privești cu o sprânceană ridicată îți seamănă mai mult decât crezi. Chiar dacă e mai greu de acceptat acum, știi că, de fapt, așa e.
Diferențele nu anulează asemănările!
Te rog un singur lucru: închide un pic televizorul, Tik-Tok-ul, Facebook-ul, închide până și ochii. Respiră adânc și întreabă-te ce poți face tu ca să trăiești o viață cât mai bună. Ce stă în puterea ta să faci pentru „mai bine” duminica asta, duminica viitoare și în restul zilelor. Ce-ți dorești pentru tine, pentru familia ta, pentru prietenii tăi și ce poți face tu în această direcție?
Care e cadrul care îți permite să-ți faci bucățica ta de treabă? Ce te-ar avantaja mai mult? Gândește-te bine, răzgândește-te, dacă e nevoie. Alege-te, în primul rând, pe tine. Nu ai nevoie de cineva care să-ți traseze idealurile personale, ci de cineva care să creioneze contextul potrivit pentru a le atinge.
Dacă privești lucid „oferta”, unde gândești că ai mai multe oportunități de creștere? Ce pași e nevoie să faci azi, dar mâine sau poimâine sau peste 10 ani?
Perspectiva comună
Pur și simplu ne leagă mai multe decât credem azi, iar exercițiul cel mai greu, dar și cel mai util, în astfel de momente, nu e să găsim diferențele, ci perspectivele comune.
Când ieși pe stradă, privește-i pe cei din jurul tău și imaginează-ți că, dacă ai sta de vorbă cu ei, ai găsi un punct comun cu fiecare. Ai avea ceva de învățat de la fiecare. Trăim într-o democrație imatură, imperfectă, dar e cea mai bună pe care am știut noi s-o construim până acum. Ea e baza pe care putem să construim mai departe, reparând ce e stricat și păstrându-ne demnitatea de români și de europeni deopotrivă.
Mi-aș dori atât de mult să nu ne mai alegem „conducători”, ci persoane cărora le încredințăm sarcina de a deservi interesele noastre comune. Binele general este cel care permite binele personal. Nu invers! Pentru că, de fapt, ne unesc mai multe decât ne despart și avem nevoie unii de ceilalți.
Foto: Freepik
