Este o zi frumoasă. Pe azurul cerului plutesc doi nori cumulus, pufoși și albi. Plictisiți, se apropie unul de celălalt. Doi copii îi privesc. „Seamănă cu o înghețată”, spune unul. „Seamănă cu un crocodil”, spune celălalt și, în timp ce norii își schimbă forma, copiii continuă să se amuze și să își împărtășească ideile.
Totul este amuzant până când furtuna de idei (brainstorming-ul) trece din faza de acumulare, în cea selecție. “Ba e un urs!”, „Ba este un om de zăpadă!” Fețișoarele se înroșesc, ochii devin umezi, tonul devine apăsat, pumnii se încleștează. Dansul norilor se schimbă și el, se produce coalescența și picături mari de ploaie încep să cadă spre pământ. Copiii, surprinși, încep să râdă, uită de ceartă și se adăpostesc în așteptarea curcubeului.
Când părinții intră în scenă
Acum, să-i aducem în scenă pe părinții copiilor. Dacă un părinte intervine imediat, el riscă să „deturneze” lecția pe care cei mici tocmai o învață singuri. Rolul părinților nu este de a arbitra conflictele minore, ci de a le permite să exploreze aceste experiențe, intervenind doar când este cu adevărat necesar.
Despre emoții se discută des și deja nu mai este o idee nouă, ci un truism, a afirma că toate emoțiile sunt bune și au rol reglator. În același fel trebuie privit și conflictul.
Conflictul – așa cum se întâmplă și în povestea noastră – are un rol esențial în dezvoltarea socială a copiilor. În timpul micilor neînțelegeri, copiii învață empatia, înțelegerea perspectivelor celorlalți și cum să-și exprime emoțiile și nevoile. Tot prin conflicte, ei își exersează argumentarea, își testează limitele și, totodată, și le setează. Dacă intervenim prea des, îi privăm de aceste ocazii prețioase de învățare. Așa cum nu putem învăța să conducem doar privind un șofer, nici copiii nu învață să gestioneze conflictele doar observând adulții.
Când fugim de conflicte, dar nu câștigăm nimic
Dacă ai face orice să eviți o ceartă cu alții, nu înseamnă că ai câștigat pace cu tine, cu alții sau cu situațiile care nu-ți convin.
joi, 2 noiembrie 2023
Astfel, dragi părinți, atunci când apare un conflict, așezați-vă comod în rolul de observator și asigurați-vă că nu ocupați, din greșeală, locul de judecător sau de arbitru. Dacă unul dintre copii este clar intimidat sau situația scapă de sub control, atunci interveniți. În rest, oferiți-le ocazia să-și rezolve singuri neînțelegerile. Încurajați-i să-și exprime emoțiile, să comunice și să împărtășească punctele de vedere. Câteva întrebări de ghidare pot fi extrem de utile: „Ce crezi că ar ajuta să facem acum?” sau „Cum putem găsi o soluție care să fie corectă pentru amândoi?”.
Cum învață, de fapt, copiii
Copiii învață prin experiență - și este esențial să simtă că finalizarea unui conflict poate fi o situație de tip win-win, în care ambii „câștigă.” Însă pentru a ajunge acolo, este important să-i lăsăm să experimenteze și să descopere soluții proprii.
Atunci când copiii trec prin conflicte, învață lecții importante despre răbdare, compromis și încredere în sine.
Un alt aspect important este să evitați etichetele mari, cum ar fi bullying-ul, care are o definiție specifică și mult mai serioasă. Bullying-ul înseamnă o serie de acțiuni repetate, intenționate, care îl afectează emoțional sau fizic pe cel mic.
Bullying-ul: care sunt semnele că și copilul tău ar putea fi o victimă?
Există câteva semnale fizice și comportamente care îți indică suferința copilului.
joi, 15 septembrie 2022
Este important să distingem între conflictele obișnuite, neînțelegerile de moment sau o jignire accidentală și actele repetate, intenționate, care definesc bullying-ul. Încurajați copilul să comunice orice disconfort, dar și să fie atent la semnele de abuz constant. Numai astfel vom putea identifica un posibil pattern care semnalează bullying-ul și să intervenim eficient.
Copiii nu poartă ranchiună
Copiii se împacă repede și nu cunosc încă răceala ranchiunei. Sunt iertători într-un mod simplu și frumos, un dar pe care noi, adulții, l-am uitat adesea. Prin iertare, ei oferă celuilalt șansa de a se schimba, iar această bunătate deschide uși pentru creștere și înțelegere. Iertarea este, de fapt, o binecuvântare dublă: îi eliberează pe amândoi, atât pe cel ce o oferă, cât și pe cel ce o primește.
Așadar, dragi părinți, în loc să opriți ploaia, fiți umbrela sub care copiii să se simtă în siguranță, dar lăsați-i să danseze singuri în ploaie. În felul acesta, după fiecare conflict și experiență de viață, vor învăța să gestioneze emoțiile și să devină mai încrezători. Și nu uitați: după fiecare furtună, apare curcubeul.
Foto: Freepik
