În noul episod Magic People, stăm de vorbă cu Bogdana Păcurari, psiholog și psihoterapeut de cuplu, despre iubirea matură – acea etapă în care nu mai e vorba doar despre atracție sau emoție, ci despre cum alegem să rămânem unul lângă celălalt, în fiecare zi.
Discuția pornește de la o întrebare simplă, dar importantă: este sănătos ca, într-o relație de durată, doi oameni să ajungă să fie „unul singur”? Sau, din contră, aici începe pierderea de sine?
Răspunsul nu e radical, dar e clar: apropierea nu ar trebui să însemne dizolvare. Pentru că, în momentul în care nu mai știm cine suntem în afara relației, apare un tip de gol pe care nu îl putem explica ușor. Nu pentru că nu mai iubim, ci pentru că nu ne mai regăsim.
Unul dintre cele mai puternice momente ale conversației vine dintr-o observație foarte concretă: felul în care ne certăm.
Bogdana Păcurari face referire la faptul că, de cele mai multe ori, intrăm într-un conflict ca într-un meci. Vrem să demonstrăm, să avem dreptate, să câștigăm. Doar că, dacă te oprești o clipă și te întrebi „dacă eu câștig, cine pierde?”, răspunsul nu e niciodată doar celălalt.
Într-un cuplu, dacă unul pierde, pierde relația.
Nu conflictul în sine este problema. Conflictele sunt firești, inevitabile chiar. Problema apare în lipsa de asumare, responsabilitate și, mai ales, reparare. Atunci când rămânem blocați în reproșuri și în „tu ești de vină”, fără să ne uităm și la partea noastră, distanța începe să crească, încet, dar sigur.
În timp, această distanță poate lua forma a ceea ce psihologia numește „singurătatea în doi”. Doi oameni care funcționează bine împreună, care își împart viața, dar care nu se mai întâlnesc cu adevărat.
Pe de altă parte, există și cealaltă extremă: fuziunea. Relațiile în care granițele devin atât de neclare încât unul dintre parteneri ajunge să se piardă pe sine, adaptându-se complet la celălalt. Și, inevitabil, la un moment dat, apare acel gând simplu și dureros: „Mi-e dor de mine.”
Ce rămâne, totuși, ca soluție?
Nu gesturile spectaculoase și nici promisiunile mari, ci lucrurile mici și constante, cum ar fi timpul petrecut împreună cu adevărat. Conversațiile care nu sunt doar despre organizare. Curiozitatea de a-l descoperi din nou pe celălalt, chiar și după ani.
Pentru că oamenii se schimbă și relațiile au nevoie să țină pasul cu această schimbare. Iar cel mai simplu exercițiu rămâne și cel mai valoros: să ne întoarcem, din când în când, unul către celălalt și să întrebăm, fără grabă – „cine ești tu azi?”
3 pentru acasă:
– Întreabă-te: „Am mai auzit asta despre mine până acum?” Dacă răspunsul este da, oprește-te și uită-te mai atent la tine.
– Cere feedback de la trei oameni apropiați: care sunt cele mai mari calități ale tale și care sunt lucrurile la care ai nevoie să lucrezi.
– Întoarce-te către partener și spune: „Vreau să înțeleg. Spune-mi cum te afectează ceea ce fac.”
Poți asculta episodul aici, pe platforma Soundis sau pe Spotify.
Foto: Roxana Neacșu
