Pe măsură ce orașul se umple de lumini și vitrinele spun povești perfecte, în spatele decorului strălucitor se trezește o lume mult mai profundă: Lumea Sufletului Nostru. Din perspectiva constelațiilor familiale, sărbătoarea de Crăciunului nu este doar un timp al întâlnirilor exterioare, ci un moment în care sistemul familial se activează și ne cheamă, pe fiecare, la o întoarcere către inimă și către rădăcini.
După mulți ani de lucru în constelațiile familiale, am observat că, indiferent de vârstă, în fiecare adult trăiește copilul care a fost. Iar de Crăciun, acest copil interior se face auzit mai clar ca oricând. Este copilul care tânjește după „Acasă”, după acel loc al siguranței și al apartenenței. Pentru unii, acest „acasă” a fost cald și primitor. Pentru alții, a fost un spațiu al absenței, al tensiunii sau al iubirii care nu a știut să se arate.
În constelații, vedem limpede că iubirea dintre părinte și copil este o forță care nu poate fi distrusă. Însă, de-a lungul generațiilor, ea poate fi blocată: părinți care au iubit profund, dar nu au avut resursele emoționale să ofere prezență, căldură sau siguranță. Copii care au crescut, au devenit adulți puternici, dar care poartă încă în trup un dor nespus.
Acesta este paradoxul multor familii: ambele părți poartă o iubire uriașă, dar între ele s-a ridicat un zid de neputință. Nu vorbim despre lipsa iubirii, ci despre iubire blocată de dureri, traume și loialități inconștiente.
Crăciunul scoate aceste dinamici la suprafață. De aceea, unii oameni simt bucurie și recunoștință, în timp ce alții simt tensiune, tristețe sau dor. Sistemul familiei este viu, „se mișcă”, iar rolurile vechi pot reapărea: copilul cuminte, salvatorul, vinovatul. Nu este un pas înapoi, ci o invitație la conștientizare și reașezare.
În Constelații, noi nu dărâmăm acest zid cu forța, ci îi recunoaștem existența, până când el începe să se topească sub căldura adevărului rostit prin cuvinte, astfel încât iubirea blocată să-și găsească loc spre inima fiecăruia.
Din această perspectivă, Crăciunul poate deveni un prilej de înălțare interioară, printr-o mișcare lăuntrică de clarificare: „Eu sunt copilul, ei sunt părinții. Primesc viața de la ei.” Sau: „Eu sunt adultul, copilul meu este doar copilul. Eu port responsabilitatea.” Când fiecare își ocupă locul, energia începe să curgă din nou.
Darul nevăzut al sărbătorilor
Sărbătorile sunt momente cheie care ne invită la o reîntregire care nu depinde neapărat de prezența fizică a tuturor la aceeași masă. Reîntregirea adevărată are loc în interior.
Un exercițiu profund este să creezi o „masă de Crăciun” interioară, acolo în inima ta. Găsește un moment de liniște, aprinde o lumânare și adu, în inimă, întregul tău sistem familial.
Începe cu Copilul tău Interior. Vezi-l pe copilul care poate s-a simțit singur sau prea responsabil. Spune-i: „Acum te văd. Te primesc așa cum ești. Anul acesta, eu sunt aici pentru tine.” Această recunoaștere aduce liniște și forță. Apoi, fă loc părinților tăi, nu celor „perfecți” pe care i-ai visat, ci celor reali, care au făcut greșeli, care au avut lipsuri, dar care ți-au dăruit cel mai de preț lucru: Viața. Chiar așa cum sunt ei, cu toate ale lor, exact așa cum ei ți-au dăruit viața. În constelații, recunoașterea vieții este un act de mare putere. Viața este pură și nu are nevoie de corecție. Spune, în tine: „Primesc viața de la voi.”
În spatele lor, cheamă-i pe Bunici și pe Străbunii tăi, cunoscuți sau necunoscuți. Ei sunt rădăcinile tale. Au traversat ierni grele, pierderi și lipsuri pentru ca tu să fii astăzi aici. Simte cum, în spatele tău, se adună acest șir de oameni și cum forța lor te susține.
Când toți au un loc, se creează o altă atmosferă în tine. Nu mai ești o frunză purtată de vânt, ci un copac cu rădăcini adânci. Copilul interior se liniștește, iar adultul capătă mai multă claritate și demnitate.
Crăciunul, asemenea constelațiilor familiale, nu ne cere să reparăm trecutul, ci să-l onorăm. În ciuda tuturor rănilor, viața a continuat să curgă. Iubirea care a fost blocată generații la rând poate începe să se miște din nou, prin felul în care ne așezăm în locul nostru și alegem să fim prezenți. Anul acesta, vă doresc un Crăciun care să vă ridice, să vă apropie de inimă și de rădăcini! Un Crăciun în care drumul spre casă să fie drumul spre voi înșivă, sprijiniți de întreaga forță a neamului vostru!
Laura Ghiță este psihoterapeut și facilitator de Constelații sistemice familiale.
Foto: Freepik
