A început perioada mea preferată din an, cea în care împodobim bradul de Crăciun, cumpărăm cadouri și petrecem mai mult timp cu familiile noastre. În fiecare an, în această perioadă, simt că magia e mai prezentă ca oricând. Îmi aduc aminte de perioada copilăriei când abia așteptam cadoul de la Moș Crăciun, vacanța de iarnă și să mă uit la Home Alone. Decembrie are o energie aparte. Orașul parcă se încălzește, chiar dacă afară e frig. Ne deschidem mai ușor către ceilalți, suntem mai generoși, mai amabili, mai atenți.
E luna în care ne gândim la cei mai puțin norocoși, în care facem mai multe donații, în care ne amintim să fim recunoscători.
Oare e presiune socială, tradiție, nostalgia sfârșitului de an? Sau, de fapt, așteptăm ceva în schimb? Ori poate că, pur și simplu, e momentul în care ne amintim că bunătatea face parte din natura noastră.
Chiar devenim mai buni în decembrie?
Cred că explicația e un amestec între cultură, religie, spiritualitate, biologie și psihologie. Când vine vorba de cultură, mă gândesc la societatea noastră din România, la tradiții, la obiceiuri, la ce e bine să facem, ce este acceptat cultural și ce nu.
E destul de comun să dai sau să ajuți pentru că dă bine la imagine, să te sacrifici ca să fie bine, să nu spui NU ca să nu dezamăgești, să dai deși nu ai doar că așa face toată lumea. Toate trăsăturile acestea colective ne influențează deciziile de bunătate din perioada sărbătorilor de Crăciun și tindem să fim mai deschiși spre fapte bune.
Asta se leagă și cu partea de religie și tradiții creștine. Indiferent cât de religioși suntem, povestea Crăciunului ne atinge. E o poveste despre naștere, speranță, lumină, începuturi noi și generozitate. Și acestea vin la pachet cu multe mesaje și campanii despre a fi mai bun, despre a ajuta oamenii în nevoie, despre a dona. Toate aceste mesaje au un context și o motivație bună în perioada aceasta de sărbători. Dacă ne uităm și la tradițiile legate de colindat, sunt tot despre a da și a oferi celor care te colindă, fie că e vorba de bani, covrigi sau alte alimente.
La mine în sat, se spunea că „nu e bine” să nu primești colindătorii, că ți se poate întâmpla ceva rău. Așa că influența și presiunea socială sunt mult mai puternice în perioada aceasta pe comportamente de bunătate, de generozitate, de sprijin și ajutor.
Biologic vorbind, generozitatea are efecte reale în corp. Când facem o faptă bună, (oferim un cadou, ajutăm pe cineva, facem o donație sau pur și simplu oferim atenție), în creier se eliberează oxitocină (hormonul conexiunii), dopamină (hormonul recompensei) și endorfine (hormonul fericirii). De aceea ne simțim mai calmi, mai conectați și, uneori, mai fericiți după un gest simplu.
Bunătatea nu e doar tradiție socială; este și chimie pură, care ne reglează emoțional și ne aduce mai aproape unii de alții.
La nivel psihologic, decembrie este o lună când ne traversează multe emoții. Poate apărea frustrarea de final de an, când vrem să finalizăm cât mai multe și ne încărcăm cu multe activități doar ca să simțim că „am făcut destul”. Poate veni și nostalgia după ceea ce nu s-a întâmplat. Poate și presiunea unor așteptări care nu s-au împlinit. Uneori, apare chiar și un soi de vină că nu am bifat tot, că nu am fost „mai buni”, mai productivi, mai organizați. Toate aceste emoții ne fac mai vulnerabili, iar vulnerabilitatea, oricât de inconfortabilă ar fi, deschide un spațiu interior.
Anotimpul lui „acasă”
În același timp, e și perioada în care ne întâlnim cu amintiri vechi despre copilărie, despre oameni dragi, despre tradiții, despre ce înseamnă „acasă”. Fie că sunt amintiri frumoase sau dureroase, ele reactivează în noi nevoia de sens, de apropiere, de liniște, de conexiune reală.
De aceea reacționăm diferit: devenim mai sensibili, mai atenți, mai empatici, mai disponibili emoțional. Dar se poate și să ne închidem și mai mult în noi, mai ales dacă asociem această perioadă cu evenimente sau amintiri mai puțin plăcute. Pentru că, să recunoaștem, nu toți suntem mai buni și darnici în această perioadă: unii sunt doar mai Grinch pentru că li s-au reactivat niște emoții neplăcute. Însă toată această vulnerabilitate ne face mai deschiși la mesajele campaniilor de donații sau de ajutorare a altora. Și poate tocmai de aceea devenim mai buni. Pentru că ne reamintim, fie și doar pentru câteva săptămâni, că sub roluri, obiceiuri, griji, job, suntem oameni care avem nevoie unii de ceilalți și avem nevoie de conexiune.
Aaaa, dar era să uit de social media. Oare ne fac rețelele sociale să fim mai buni de Crăciun? Dacă ne uităm la ce se întâmplă acolo, pe de o parte, social media creează o presiune subtilă: toată lumea postează despre donații, cadouri, gesturi caritabile, cine caritabile, campanii umanitare, „bucuria de a dărui”. Vedem poze perfecte, familii perfecte, mese perfecte și ne trezim gândind: „ar trebui și eu să fac ceva, să am cu ce mă lauda.”
În acest sens, social media amplifică și partea mai puțin sănătoasă: bunătatea ca performanță sau comparație. Acel „uite și tu cât de bun sunt”, în care gesturile devin conținut de promovare și generozitatea se transformă în strategie de imagine. Aici, intenția se diluează, iar efortul de „a arăta bine” poate să te lase, de fapt, cu un gol pe interior. Dar există și reversul cu mai mult sens, în care social media face vizibile nevoi reale, cauze reale, oameni care au nevoie de ajutor. Fără online, multe campanii nu ar exista, multe familii nu ar primi sprijin, iar mulți oameni nu ar afla niciodată cum pot contribui. Social media este un instrument, cred că noi ar trebui să decidem ce ne luam de acolo de folos și când e vremea să închidem aplicația pentru a da o mâna reală de ajutor cuiva.
Te invit să reflectezi la următoarele întrebări luna aceasta, dacă vrei să te înțelegi mai bine.
● Cum se schimbă comportamentul tău în decembrie? Și ce îl influențează cel mai mult?
● Cum te simți în perioada aceasta?
● Când dăruiești ceva, cu ce intenție o faci?
● Cum poți să păstrezi acte de bunătate și în restul anului?
Fie că vine din cultură, tradiție, spiritualitate, biologie sau pur și simplu din nevoia de a ne simți mai aproape unii de alții, bunătatea are puterea de a ne transforma.
Provocarea reală este să fim buni și în zilele obișnuite, când nu ne cântă colindele în urechi și cozonacul nu ne mângâie cu aroma lui blândă. Magia sărbătorilor nu este doar despre ce punem sub brad, ci și despre faptul că ne amintește că avem în noi și partea aceasta de bunătate și de generozitate. Dacă violența naște și mai multă violență, atunci bunătate creează și ea și mai multă bunătate, nu? Să avem un decembrie bun și luminos!
