Când mă hotărăsc să slăbesc, încep, în general, „de mâine”. Și am un corp onest, fir-ar să fie: nu mă pot ascunde după scuze precum: „nu mănânc nimic și mă îngraș” sau „ajunge să respir și văd cum pune kilograme pe mine”.
Nu, cu toată sinceritatea, dacă nu mănânc (mult), slăbesc. Dacă mănânc (mult), mă îngraș.
Ieri, într-o zi aglomerată, mă gândeam pe la ora 15 cu mare, mare admirație la mine însămi. Nu mâncasem de prânz, și totuși nu-mi era foame. Păi nu eram eu cel mai grozav om de pe pământ? Apoi mi-am amintit că, de fapt, mâncasem. Niște orez cu piept de pui, nimic ieșit din comun, dar nu mai țineam minte că-l mâncasem. Ca atunci când conduci mașina și nu-ți amintești mare lucru de pe drum, pentru că ai condus cu mintea pe pilot automat.
Mâncasem pieptul ăla de pui cu orez la birou, în fața calculatorului. Fără să am habar că mănânc, cât mânânc (era o porție normală, așa cum ne luăm cu noi la birou) sau ce gust a avut mâncarea (aici am o scuză, orezul cu piept de pui nu prea îți năucește papilele gustative).
Totuși, să uiți că ai mâncat e un mare semnal de alarmă!
Practic, am fost complet deconectată de corpul meu. Și devine tot mai greu să ascultăm ce ne spune corpul când există zgomot de fundal. Iar în zilele noastre, există o grămadă de zgomot de fundal atunci când mâncăm: telefon, laptop, Netflix, toate luptând pentru atenția noastră pe măsură ce ne detașăm tot mai mult de senzațiile legate de mâncare și de timpul petrecut la masă.
De fapt, dacă stau bine și mă gândesc, am cam 4 mese „fără ecran” pe săptămână! În general, cine luate în familie, când lăsăm telefoanele altundeva pentru că asta e regula acasă.
Gândiți-vă și voi la ultima dată când ați mâncat în timp ce lucrați la birou sau urmăreați un film. Cam cât de multă atenție ați acordat mâncării, gustului acesteia și momentului în care v-ați simțit sătui?
Meditația mâncatului
Dacă sunteți și voi ca mine și transformați mesele într-un fel de fundal pentru muncă sau distracție, vă propun să facem împreună o schimbare. Este un act mic și simplu, care ajută la resetarea intenției și la reanimarea unei relații mai conștiente cu alimentele și cu mâncatul.
Este, dacă vreți, un amabil gest de atenție față de sine, față de bucuria reală a gusturilor și a aromelor, dar și o metodă inteligentă de a reduce mâncatul excesiv și dimensiunea porțiilor. Eu am început de azi, deci nu „de mâine” și mă simt mai bine.
Cum procedăm?
Data viitoare (sau oricând) când vă așezați la masă, încercați să urmați acești pași. Exercițiul nu durează mai mult de un minut, iar impactul său durează mult timp după ce meditația s-a încheiat. Chiar dacă nu sunteți mari fani ai meditației, vă provoc să încercați acest exercițiu măcar de dragul siluetei.
Promit că vă veți simți conectați, hrăniți, echilibrați și deloc vinovați că ați mâncat prea mult.
Așadar, când se apropie ora mesei, indiferent dacă sunteți la muncă sau acasă:
1. Opriți orice ecran: puneți telefonul pe modul avion, închideți calculatorul și/sau opriți televizorul. Dacă sunteți la birou, ieșiți din zona de lucru și căutați un loc liniștit: la bucătărie sau chiar afară, pe o bancă. Acum e despre mâncare și corp, nu despre ecrane și minte.
2. Observați foamea fizică și dați o notă nivelului de foame, de la 1 la 10.
3. Faceți trei respirații profunde: inspirați prin nas, expirați prin gură.
4. Uitați-vă la farfurie sau la caserola cu mâncare. Ce vedeți? Descrieți în minte mâncarea, jucați-vă un pic cu cuvintele. (Orezul e alb ca zăpada, pufos, roșiile sunt cărnoase și vesele, grătarul arată îmbietor etc)
5. Mirosiți mâncarea. Ce simțiți? Reușiți să simțiți parfumul acid al salatei, cimbrul din mâncare, busuiocul de pe paste? (Dacă nu simțiți nimic, vă recomand să dați o tură la raionul cu condimente data viitoare când mergeți la cumpărături!)
6. Luați o înghițitură, mestecând încet și temeinic. Ce gust are? Descrieți în minte gustul, textura, temperatura, ca și cum ați fi în juriul unei emisiuni de gătit. Cine nu s-a visat măcar o dată-n viață Chef?
7. Continuați să savurați până la ultima îmbucătură sau, ideal, până simțiti că v-ați săturat!
Mai ușor de spus decât de făcut
Mâncatul ăsta conștient, bată-l vina, poate fi mai ușor de spus decât de făcut. Pentru că noi toți știm cât de plăcut poate fi să mânânci pizza când te uiți la un serial. Și cât de eficient e să mai termini câte o treabă la muncă, în fața calculatorului, în timp ce ronțăi o pungă de covrigei.
Și dacă nu vom reuși - nici eu, nici voi - să mâncăm conștient chiar de fiecare dată, tot ieșim câștigați dacă mâncăm așa o dată pe zi sau când ne amintim. Reconectarea cu simțurile noastre e un mare cadou pe care ni-l putem face din când în când, iar condimentată cu recunoștința pentru mâncarea savurată și cu sentimentul de împăcare că am mâncat exact cât ne trebuia ar putea fi marea carte câștigătoare: cea care ne ajută să fim mai relaxați și să încăpem iar în cine știe ce haină preferată care ne așteaptă, cuminte, în șifonier.
Foto: Pexels
