În ultimii ani, aproape orice pare să aibă legătură cu coachingul. Avem life coach, mindset coach, wellness coach, money coach, relationship coach și lista continuă. Termenul a devenit atât de popular încât, uneori, nici nu mai știm ce înseamnă cu adevărat și s-a creat multă confuzie în jurul lui. De multe ori am pățit să cunosc oameni noi care au o aversiune generală față de coachi tocmai pentru că au întâlnit persoane care practică orice altceva sub titulatura asta și lasă impresia că oricine poate fi coach cu un curs online de weekend. Iar alții, tocmai pentru că au avut experiențe neplăcute mergând să lucreze cu astfel de coachi, ajung să creadă că asta înseamnă coachingul și generalizează pentru toată piața.
Ce înseamnă cuvântul coach?
Curioasă din fire, am căutat etimologia cuvântului coach, pentru că uneori răspunsurile se află în semnificația cuvântului însuși. Vine din engleză și înseamnă „antrenor”, cel care te susține să-ți atingi potențialul și să te antrenezi pe o anumită zonă profesională. La o căutare mai profundă, am descoperit că originea cuvântului vine de prin anii 1550, de la cuvântul maghiar kocsi, un cuvânt maghiar care desemna o trăsură construită în satul Kocs. Ce metaforă frumoasă pentru ideea de călătorie și transformare, nu? Sensul de "persoană care antrenează" a apărut în jurul anului 1830, la Oxford, ca un termen pentru tutorii care "transportau" studenții prin examene, iar sensul sportiv a apărut în 1861.
Așadar, un coach este cel care te însoțește de sprijină să ajungi de unde ești acum spre unde vrei să ajungi. Nu e un guru, nu e un consilier, mentor, consultant și nici un terapeut. E un partener de drum, care te ajută să-ți clarifici direcția, să-ți accesezi resursele și să treci la acțiune.
Totuși, cum termenul nu este reglementat legal, mulți oameni îl folosesc superficial, fără formare reală sau în cu totul alte meserii și de aici apar confuziile. De aceea e important să înțelegem ce este coachingul, ce nu este, dar și cum îți dai seama dacă persoana din fața ta e un profesionist autentic.
Ce este, de fapt, coaching-ul?
Coachingul este un proces de însoțire conștientă a unei persoane în direcția obiectivelor sale, personale sau profesionale. Conform definiției oferite de International Coaching Federation (ICF) – cea mai mare organizație globală de coaching, “coachingul este un parteneriat cu clienții într-un proces de reflecție și creativitate care îi inspiră să-și maximizeze potențialul personal și profesional. Prin întrebări puternice și dialoguri pline de sens, coachii te susțin să descoperi propriile soluții, fie că este vorba despre decizii de viață, schimbări de carieră sau provocări în afaceri.” Iată că nu zice nimic de oferit sfaturi, mentorat, ghicit în cafea, terapie, sau „alinierea celor 7 chakre în 3 ședințe garantat sau banii înapoi”.
Cum a apărut coachingul și cum este reglementat?
Coachingul modern are rădăcini în sport, în anii ’70-’80, când antrenorii observau că performanța nu ține doar de tehnică, ci și de mental, emoțional și motivațional. Apoi a fost integrat în mediul de business și dezvoltare personală, devenind o profesie distinctă, cu standarde, cod etic și formări acreditate.
Astăzi există organizații internaționale care reglementează calitatea și etica în coaching, precum:
● ICF (International Coaching Federation)
● EMCC (European Mentoring & Coaching Council)
● Association for Coaching (AC)
În România, profesia de coach nu este reglementată printr-o lege specifică, însă există un cod COR dedicat acestei activități – 242412 „Specialist în coaching”. Asta înseamnă că poți practica legal coachingul folosind acest cod, însă nu există o instituție națională care să autorizeze sau să supervizeze profesia.
Calitatea și etica rămân, astfel, în responsabilitatea fiecărui profesionist și sunt garantate prin formările acreditate de organizații internaționale precum ICF (International Coaching Federation) sau EMCC (European Mentoring & Coaching Council). Inițial, coachingul s-a dezvoltat în zona de business pentru zona corporate, menit să îi ajute pe lideri să obțină performanță, să dezvolte abilități de leadership, comunicare, relaționare și să depășească blocajele.
În ultimii ani, coachingul a fost din ce în ce mai mult oferit ca serviciu pentru toată lumea, ceea ce este foarte bine, e important să avem acces egal la resurse. Dar asta a dus și la multe confuzii.
Oricine poate să se autointituleze „life coach”, „mindset coach”, „business coach”, chiar și după un workshop de weekend. Rezultatul? O inflație de titulaturi, o piață aglomerată și o confuzie reală în rândul oamenilor care nu mai știu în cine să aibă încredere. Clienții nu știu cum să diferențieze un coach profesionist de unul necalificat și nu există o cale legală clară de reclamație sau sancțiune în cazul abuzurilor profesionale.
Care e diferența între coaching și psihoterapie?
Ambele pot fi transformatoare, dar au scopuri și abordări diferite. Coachingul este axat pe obiective, zona profesională, dezvoltare de abilități, pe cum te miști din prezent spre obiectivele tale viitoare. Este potrivit pentru persoane funcționale psihic, care vor să facă tranziții profesionale, dezvoltare de abilități și obținerea unor rezultate într-un domeniu anume.
Psihoterapia, în schimb, se concentrează pe vindecare și lucrează cu emoții adânci, traume, tipare de relaționare și experiențe din trecut care influențează prezentul. În psihoterapie există un cadru clinic și o relație terapeutică în care clientul este susținut să se vindece. Colegiul Psihologilor din România reglementează acestă activitate la noi în țară și pentru a practica este necesară obținerea unui drept de practică din partea colegiului. Cele două abordări nu se exclud, ci se pot completa frumos în diferite etape din viața noastră, dar e important să știm la ce ne poate ajuta fiecare și cum să diferențiem o sedință de terapie de una de coaching.
Pentru cine și când este potrivit coachingul?
Coachingul este potrivit atunci când:
● vrei claritate profesională (ce drum aleg, ce mi se potrivește, tranziții de carieră, leadership).
● simți că ai nevoie de structură, focus, direcție într-un anumit domeniu.
● vrei să treci la acțiune, dar te blochezi.
● vrei să îți setezi obiective și să atingi niște rezultate.
● îți dorești un spațiu de reflecție și învățare despre tine, fără să fie despre traume.
Coachingul nu este pentru toată lumea, este pentru cei care au capacitatea sau sunt deschiși să își dezvolte capacitatea de reflecție asupra propriei persoane, care nu caută soluții de-a gata, ci vor să lucreze pentru a și le găsi pe ale lor. Care sunt conștienți de propriile gânduri emoții și pot reflecta la ele pentru a învăța despre cum se poziționează în relații, în viață, față de roluri, job-uri, oameni, și cel mai important, față de ei.
Nu este pentru cei care caută un generator de soluții, cei care vor consultanță pe un domeniu, mentorat sau nu nu sunt dispuși să depună efort pentru a se cunoaște. Coachul nu este expert în domeniul clientului, el însoțește omul, nu titulatura, jobul sau probleme lui.
Cum îți alegi coachul potrivit?
A fi coach este un stil de viață, așa cum îmi place mie să zic. Un coach profesionist și responsabil față de această meserie, alocă timpul necesar dezvoltării sale teoretice și practice în acest domeniu. Astfel că a deveni coach este o călătorie pe care fiecare e nevoit să o parcurgă pentru a putea însoți pe alții în călătoria lor. Asta presupune o certificare și formare acreditate (ICF, EMCC, AC). Desigur că doar o diplomă nu te face coach, ca în multe alte meserii de altfel. Practica și lucrul interior cu propriile blocaje, propriile provocări, care ar putea interveni în procesul de coaching și care ar putea afecta și direcționa clientul pe un drum care nu este al lui, ci impus de coach prin voința lui.
Dacă, de exemplu, mie îmi place să ajut oamenii și intru des în postura de salvator, asta poate fi un filtru care mie îmi afectează abilitatea de a fi coach prezent și conștient la procesul clientului. Și atunci devine tentant să îi dau sfaturi, să îl duc pe o direcție pe care eu o consider potrivită sau să îi livrez o soluție care la mine a funcționat. Care e rezultatul? Îl “salvez” pe client de efortul propriului proces de găsire a unor soluții, îi anihilez această abilitate în loc să o antrenez. Eu preiau responsabilitatea în situația clientului (adică mă încarc și cu problemele altora), eu devin important pentru client, el depinde de mine pe viitor, iar clientul are pe cine da vina dacă nu va funcționa.
Adică în loc să îl învăț să pescuiască, îi livrez eu peștele de fiecare dată și așa mă asigur că vine mereu la mine pentru “pește” și depinde de mine. Și asta se poate întâmpla ca un proces conștient (manipulare ca să obțină beneficii de la client) sau inconștient în relația de coaching (pentru că nu este încă conștient și prezent la propriile gânduri și emoții în timpul sesiunilor de coaching).
Am dat acest exemplu ca să vedeți cum se poate simți pe pielea noastră un proces de coaching eronat și că e important pe mâna cui ne lăsăm atunci când vine vorba de visurile noastre.
Cum mă asigur că am parte de coaching profesionist?
Diplomele, uneori, se pot lua ușor, ce e important e cum te simți în sesiunile de coaching și după. Dacă te simți încordat/ă sau „mic/ă”, că tu ești de vină, că este o problemă cu tine, că nu ești ascultat/ă, că coachul încearcă să își impună opinia și să îți spună cum să îți trăiești viața, atunci nu e locul potrivit. Să nu mai zic de manipulare și alte tipuri de abuzuri fizice, verbale, sexuale, financiare etc.
Dacă, în schimb, simți că ești ascultat/ă, că îți sunt respectate opiniile, religia, afinitățile politice, rasa, dorințele și simți că ești într-un spațiu de creștere și de siguranță, atunci ești în locul potrivit.
Din punctul meu de vedere, nu contează atât de mult diplomele, contează cât de mult a lucrat coachul cu el și cât de conștient este de procesele inconștiente care apar inevitabil în sesiunile de coaching, pentru că acolo se dă examenul real pentru această meserie. Asta nu înseamnă că coachul e perfect și și-a rezolvatat toate “bubele”, ci doar că își asumă responsabilitatea pentru propria creștere și formare constantă în această meserie. Un coach responsabil se va asigură că se ocupă de dezvoltarea sa atât pe partea de formare și diplome, cât și pe lucrul cu propriile blocaje. Corpul nu minte, îți semnale atunci când ești însoțit de persoana nepotrivită, așa că ascultă-l.
Ce NU este coachingul?
Nu este terapie de niciun fel, psihoterapie, vindecare cu plante, leacuri medicinale, medicamente, suplimente, și nici o formă de „curățare energetică rapidă” care promite că o să te trezești alt om luni dimineață. Nu este despre a primi sfaturi, soluții magice sau planuri universale de succes.
Coachingul nu lucrează cu traume, diagnostice psihiatrice sau suferințe emoționale profunde, asta e zona psihoterapiei. Un coach nu este un „guru”, nici un „vindecător” și nici un „motivațional de serviciu”. Nu oferă sfaturi de alimentație (pentru asta exista nutriționiști/medici) și nu intră în zona medicală. Atunci când observă că nevoia clientului este de alt ordin (medical, terapeutic), îndrumă clientul spre ajutor specializat.
Într-o lume în care aproape oricine se poate numi „coach” sau orice altceva, discernământul devine esențial. Într-o lume plină de informații online din toate direcțiile, spiritul critic devine necesar.
Coachingul adevărat nu e despre a fi salvat sau motivat, ci despre a fi însoțit conștient pe drumul tău de creștere. Este un proces bazat pe prezență, ascultare, întrebări care deschid și o relație profesională de încredere. Ai grijă de tine având grijă și atenție pe cine alegi pentru a te însoți în propria călătorie. Calitatea călătoriei depinde și de cel care te însoțește.
Foto: Anca Rancea
