Oglinda lumii noastre interioare

Punctualitatea este mai mult decât o chestiune de bun simț.

Punctualitatea reflectă ordinea mentală, respectul față de angajamente și relația matură cu timpul și energia personală. Lipsa punctualității poate indica haos interior, anxietate sau dorința de atenție și nu înseamnă neapărat lipsă de respect. A fi punctual înseamnă a fi prezent emoțional și mental, iar conștientizarea propriei relații cu timpul este esențială pentru a onora atât pe ceilalți, cât și pe sine.

Punctualitatea spune mult mai mult despre noi decât dacă ajungem undeva la timp. Punctualitatea (sau lipsa ei) vorbește despre cine suntem, despre relația noastră cu spațiul, cu timpul, cu ceilalți și cu noi înșine. Trăim într-o epocă a vitezei, a multitaskingului, a calendarelor încărcate și a notificărilor care curg pe ecrane. Cu toate acestea, am putea spune că am pierdut relația sănătoasă cu timpul, că ne e mai greu să ajungem la timp la întâlniri. Un paradox curios, nu? 

Când cineva este punctual, rareori se întâmplă doar pentru că are un ceas bun sau notificări puse la telefon. Este pentru că își respectă angajamentele, pentru că își cunoaște ritmul, pentru că a învățat să-și facă loc în propria viață, pentru că are ordine mentală. 

Punctualitatea transmite disciplină, claritate mentală, capacitatea de a planifica și dorința de a onora timpul celuilalt. 

În același timp, reflectă și o relație matură cu propria energie, cu limitele personale și cu spațiul interior în care omul acționează conștient, nu din reacție. Și, de fapt, asta te ajută să fii la timp la o întâlnire. 

Ce ne spune lipsa de punctualitate? 

Lipsa de punctualitate nu înseamnă automat lipsă de respect sau superficialitate, nu înseamnă neapărat că nu-ți pasă. Din experiența de lucru cu oamenii, am observat cât de des se ascund tipare subtile în spatele întârzierilor. Perfecționismul care nu-ți dă voie să pleci „până nu mai faci ceva” sau până când nu arată perfect cum te-ai îmbrăcat. Tendința de a supraîncărca ziua cu sarcini, din nevoia de validare sau frică de a nu fi util. Sau, pur și simplu, lipsa unor limite sănătoase, acel „da” spus prea ușor, (din frica că se poate supăra celălalt), care te face să alergi dintr-un loc în altul, fără a-ți rămâne spațiu și pentru tine. 

Uneori, poate fi o expresie a haosului interior, a anxietății, a dezorganizării mentale. Și de multe ori, e și un mecanism de evitare: dacă ajung târziu, poate nu trebuie să fiu chiar atât de prezent/ă acolo. Sau, poate din contră, vreau să atrag atenția asupra mea și întârzii la ședințe, la întâlniri și așa știu că sunt șanse să vorbească ceilalți despre mine, să îmi acorde atenție. Sau poate am anxietate în interacțiuni umane, atunci când ies în mediul social și asta se transformă în luptă constantă în mintea mea și mă ține pe loc. Pentru fiecare scenariul este diferit, la fel și cauza.  

Uite câteva întrebări care să te ajute să conștientizezi relația ta cu timpul:

  • Cum mă simt atunci când trebuie să respect un deadline? Sau să fiu la o anumită oră undeva?
  • Spun “DA” la tot? La ce spun “NU” când spun “DA” la tot?

  • Îmi creez spațiu suficient între activități sau trăiesc în contratimp?
  • Ce beneficii ascunse am atunci când întârzii la întâlniri?

Timpul nu este dușmanul nostru și este la fel pentru toată lumea. El reprezintă resursa noastră zilnică, în care putem crea, respira, simți. Nu cred în gestionarea timpului (time management), cred că mai degrabă e nevoie să ne gestionam pe noi cu emoțiile și gândurile noastre pentru a fi punctuali. A fi punctual/ă înseamnă să fii acolo, nu doar fizic, ci emoțional și mental. Să fii disponibil/ă. Deschis/ă. Aliniat/ă. Iar asta înseamnă o “curățenie” interioară, o stare de prezență și conștientizare a ceea ce mă ține blocat/ă în comportamentul de întârziere. 

Pentru mine, punctualitatea a devenit un exercițiu de a fi atentă la cât îmi respect cuvântul dat, la cât îmi respect limitele și la abilitatea mea de a spune NU atunci când nu vreau/nu pot. La cât spațiu îmi dau să mă pregătesc, să respir, să nu alerg. Am învățat că, atunci când ajung la timp, nu doar că îl onorez pe celălalt, dar mă onorez și pe mine. Pentru că îmi ofer acel sentiment de coerență între intenție și acțiune. Mi-am dat seama că aglomerând programul nu reușesc să fiu prezentă la tot și nu fac decât să mă obosesc, să nu respect termene și să mă epuizez. 

Adevărata schimbare vine din conștientizare, nu din judecată. Dacă punctualitatea nu e încă un punct forte pentru tine, nu te judeca. Observă. Întreabă-te: 

  • Ce te învață acest comportament despre tine și nevoile tale?
  • Ce faci/ce nu faci atunci când întârzii la o întâlnire? 
  • La ce ai de spus NU pentru a fi punctual/ă?
  • Ce am de gestionat la mine pentru a avea o relație bună cu timpul?

Și, dacă simți că lipsa de punctualitate îți afectează viața, relațiile, partea profesională, proiectele în care lucrezi și cel mai important, relația cu tine, corpul tău, energia ta, cere ajutor! Uneori, cel mai curajos și productiv lucru pe care îl poți face pentru tine, este să pui pauză și să observi, să conștientizezi și să iei decizia de a schimba lucrurile.