Brad Pitt are calitati supraomenesti. Si am ajuns la aceasta concluzie nu doar pentru ca este capul unei familii care este mereu in crestere sau pentru ca este partenerul de viata al uneia dintre cele mai frumoase femei de la Hollywood, ci pentru ca reuseste sa realizeze constant filme si roluri memorabile. Pe deasupra tot timpul pare voios si amabil, fara sa arate vreun pic de oboseala. Dar, in cazul in care situatia devine grea, el are totusi un sfat: „Daca nu intelegi ce se intampla, ia-o de la capat”
I: Ce s-a schimbat pentru tine in ultimii doi ani?
Nimic. Fac acelasi lucru. Am lucrat mult acum doi ani de zile, si anul trecut Mamica a lucrat mult si eu am avut posibilitatea sa imi intru mai mult in rolul de Tatic.
I: Cand ai jucat in „Thelma si Louise” te-ai gandit la cariera pe care ai putea sa o ai?
Niciodata nu te gandesti la un viitor atat de indepartat. Intotdeauna mi-am dorit sa fac parte din lumea cinematografiei. Trebuie sa incerci mult sa iti dai seama cine esti tu in acest domeniu, si ce vei face cu oportunitatile care ti se vor oferi. In general este vorba de oportunitatile pe care incerci sa le prinzi si de norocul pe care il ai si apoi de ceea ce faci cu ele. Asta au reprezentat anii `90 pentru mine.
I: Te uiti la filmele tale atunci cand sunt difuzate la televizor? Te uiti in general la televizor?
Nu, nu ma uit.
I: Dar iti doresti sa-ti vada filmele copii?
Sunt cateva de care sunt mandru pe care le vor vedea intr-o zi. Sper ca vor fi mandri. Dar nu prea ma concentrez pe trecut. Cred ca voi face acest lucru atunci cand nu voi mai juca.
I: Viata pe care o traiesti in Franta a schimbat cumva felul in care esti vazut si modul de vizionare a filmelor?
Nu. Am descoperit o apreciere paralela in Franta referitoare la regizori si la vocea lor, la punctul lor de vedere specific. Si apreciez de asemenea filmele mai subtile.
I: Te-a salvat cumva vreun film sau ti-a oferit o directie diferita in viata?
Este un fel de experienta pe care o traiesti la o varsta adolescentina. Iti pot vorbi de filme care mi-au aratat o cultura pe care nu o stiam si care mi-au intensificat si mai mult curiozitatea legata de lume, care m-au facut sa vreau sa ies in lume si sa calatoresc si sa intalnesc oameni care reactioneaza diferit la anumite lucruri, care au un punct de vedere diferit. Mi-amintesc mai ales momentul in care am vazut „Febra de Sambata Seara”. A trebuit sa ma strecor inauntru, era un film incadrat la categoria de 15 ani, si regulile erau foarte stricte, asa ca am cumparat un bilet la un film de categoria de 12 ani si m-am prefacut ca merg la toaleta. Si te strecori atunci cand usierul se intoarce cu spatele la tine, si am intrat.
I: Cand ai inceput sa te gandesti la actorie?
Nu a fost deloc pe lista oportunitatilor de cariera acolo unde am crescut eu. Am spus aceasta poveste de multe ori. S-a intamplat cu doua saptamani inainte de absolvire, toata lumea se angaja, si eu nu ma gandisem la nici o slujba. Si nici nu eram gata pentru acest lucru. Intotdeauna m-am plans ca era doar o oportunitate, si m-am gandit sa profit de ea. Asa ca doua saptamani mai tarziu mi-am pus bagajele in masina si 300 $ in buzunar…
I: Nu te-ai gandit sa devii ziarist…
Am frecventat departamentul de jurnalism. Din nefericire, l-am privit ca pe orice alte subiecte.
I: Te preocupa personal criza economica?
Absolut. Este motivul pentru care am fost interesat de acest film, atunci cand s-au dezvaluit scandalurile financiare si multi oameni si-au pierdut casele. A fost o situatie ingrijoratoare, cauzata de liberalizarea care a creat aceasta oportunitate pentru lacomie. Este adevarat ca lacomia face parte din natura umana, dar este in ordine atunci cand este limitata de regulile capitalismului. Acest lucru duce la intrebarea referitoare la ceea ce reprezinta un capitalism responsabil. A existat activitate criminala si cu toate acestea nu au fost repercursiuni. Este greu sa te impaci cu aceasta idee.
I: Iti inveti copii ce inseamna valoarea banilor?
Sigur ca da. Unul dintre multele lucruri pe care incerci sa le impartasesti copiilor tai, sa ii pregatesti pentru viata pe cont propriu, sa ii inveti respectul pentru lume in general.
I: Cat de importanti sunt banii pentru tine?
Nu-mi ajung niciodata. Exista probleme noi la o scara diferita. Iti ofera oportunitatea si libertatea de a vedea lumea si libertatea de a calatori. As vrea ca toti sa aiba parte de asa ceva. Daca noi toti am avea parte de asa ceva, am fi mai generosi.
I: Dar dai multi bani firmelor de caritate…
Am spus de multe ori acest lucru, ca mi se pare ca am castigat la loterie. Cu cat calatoresc mai mult cu atat inteleg mai bine oportunitatea pe care am avut-o. Si majoritatea oamenilor nu au aceasta oportunitate. Nu este nimic altceva decat noroc.
I: Nu se poate sa fie vorba doar de noroc.
Faptul ca locul in care te nasti determina oportunitatile pe care le ai in viata, acest lucru nu reprezinta egalitate. Este posibil sa fi fost creati in mod egal, dar nu ne nastem egali.
I: Apari in Twelve Years a Slave: un film regizat de Steve McQueen…
Il iubesc, iubesc filmul! Are un mod de abordare uimitor. Este un film important. Am abordat sclavia, dar nu ne-am dat seama daca am reusit.
I: Acum ca Angelina a debutat ca scenarist si regizor ai vrea sa faci ceea ce face si ea?
Nu, nu vreau. Am prea multi prieteni buni care fac acest lucru, as fi prea obsedat de aceste lucruri. Si ar avea un impact prea mare asupra familiei. Angelina este o forta. Ea are intotdeauna un scop care depaseste povestea in sinea ei. Tine foarte mult la tarile pe care le viziteaza.
I: Discutati proiectele voastre, cautati aprobarea unul altuia?
Sigur ca da. Ne ajutam reciproc sa ne dam seama cu ce avem de-a face si cum sa rezolvam o situatie. Bineinteles ca imi doresc aprobarea ei si sa fie mandra de barbatul ei.
I: Astepti cu nerabdare sa ajungi acasa?
Este minunat. Am posibilitatea sa stau mai mult cu copii.
I: Ce fel de lucruri faceti?
Lucruri normale. Dar chiar si masa de pranz este o aventura pentru noi.
