Leonardo DiCaprio da viata personajului “Marele Gatsby” in filmul ecranizat de scenaristul, regizorul si producatorul Baz Luhrmann. Daca anul trecut a fost nominalizat la Oscar pentru rolul din “Django dezlantuit” si de data aceasta dovedeste ca este unul dintre cei mai buni actori ai generatiei sale, interpretand rolul intr-un mod original. Cititi in exclusivitate pe www.magicfm.ro interviul cu Leonardo DiCaprio despre povestea filmului "Marele Gatsby", dar si despre epoca visului american, a opulentei si a decaderii valorilor:
I: Te identifici cu o persoana care a crescut intr-un mediu sarac?
Cred ca toata lumea are un fel de legatura cu Gatsby ca personaj. El este o persoana care s-a autocreat in conformitate cu propria-i imaginatie si care literalmente s-a ridicat de la un tanar sarac din Midwest, ajungand la aceasta imagine a Marelui Gatsby. Din acest punct de vedere este o poveste complet americana. In mijlocul democratiei care iese la iveala in America anilor 1920, el vrea sa imite un Rockefeller al acelei perioade de timp si, bineinteles, isi creeaza bogatia in lumea interlopa, dar aici este vorba de noul teritoriu al Americii. Erau timpuri foarte captivante si cred ca noi toti intelegem visatorul din Gatsby. Toti suntem captivati de ideea unei persoane cu atat de multa ambitie.
I: Gatsby s-a reinventat, asa cum o fac si actorii. Este ceva ce ai facut si tu?
Bineinteles. Personajul Gatsby despre care mi-aduc aminte ca am citit in scoala la varsta de 15 ani este foarte diferit de Gatsby despre care l-am citit ca adult. Ceea ce mi-aduc aminte din anii liceului este un romantic incurabil indragostit doar de aceasta femeie, care a creat o mare bogatie pentru a putea sa fie capabil sa o tina respectuos de mana. Dar cand am recitit-o ca adult mi s-a parut incredibil de fascinanta. Este unul din romanele despre care inca se vorbeste cu un anumit motiv, dupa aproape o suta de ani de cand a fost scris. Este incredibil de nuantat, este existential, si aici in centrul filmului exista acest barbat incredibil de gol in interior. Cauta un sens in viata lui si s-a atasat de aceasta relicva cunoscuta sub numele de Daisy. Ea este un miraj. Pentru prima data, am fost lovit de tristetea din el. Si l-am vazut intr-o lumina complet diferita. L-am privit ca pe o persoana goala in interior, care cauta sa gaseasca un sens.
Nick este singurul care vede cu adevarat ceea ce se petrece in realitate. Apare acest barbat care se agata cu disperare de o imagine. Si o secventa elocventa din carte despre care am discutat mult a fost ca dupa construirea acestei cladiri spectaculare, cunoscuta sub numele de castelul Gatsby, pentru a o atrage pe Daisy, Nick observa ca o tine in brate, si cu toate acestea el inca priveste spre lumina verde. In sfarsit o are in bratele lui, dar el tot mai cauta acest lucru care crede ca il va intregi. Acesta este personajul Gatsby pe care am vrut neaparat sa-l joc, ca actor. Deci in timp ce m-am maturizat, el a capatat un nou sens si cred ca acest lucru face ca romanul sa fie incredibil. Toata lumea care il citeste are propria interpretare legata de cine sunt aceste persoane, cine sunt aceste personaje. Acesta este un lucru foarte greu de realizat, nu stiu daca acesta este raspunsul la intrebarea ta, dar acesta este lucrul dificil de realizat intr-un film, faptul ca fiecare dintre noi are propriul mod de atasare fata de carte si fiecare simte ca stie aceste personaje intr-un mod intim.
I: In ce mod a ajutat relatia ta cu Tobey la crearea imaginii de pe ecran?
Pentru mine, a fost ca Shakespeare american. Acesta este unul dintre cele mai faimoase romane ale tuturor timpurilor. Deci pentru a ma aventura intr-un proiect de o asa magnitutide, a fost necesara o unitate de incredere pentru a ma simti confortabil si sa aflu ca o persoana pe care o stiam de douazeci de ani, Baz Luhrmann, s-a implicat si Tobey imediat s-a implicat si el in proces, a fost incredibil de incurajator. Intotdeauna am fost extrem de cinstiti unii cu altii. Nu stiu daca as fi participat la acest proiect daca nu am fi avut o astfel de relatie, aveam nevoie de ea.
I: Imi poti spune cate ceva despre ce a insemnat filmarea unei carti in esenta New York-eza in Australia?
Ceea ce voi spune este ca, in mod interesant, initial am intentionat sa filmam in New York dar, din motive de buget, a trebuit sa mutam toata productia in Australia. Si ceea ce a fost incredibil legat de filmarea in Australia si de recrearea tuturor platourilor si a acestei lumi, a fost entuziasmul incredibil si etica profesionala a tuturor oamenilor de acolo. Cred ca ne-a inspirat energie. Adica toti actorii, in afara de trei sau patru, au fost australieni si intreaga echipa de filmare a fost australiana si toata lumea era entuziasmata de faptul ca productia s-a desfasurat acolo.
I: De ce se tot repeta istoria?
In multe feluri, cartea a prezis marea cadere de la inceputul anilor 1930 din America. Este o carte care vorbeste despre opulenta si bogatia Americii din acea perioada si ideea ca viitorul este infinit, iar noi continuam sa consumam si sa traim in felul in care o facem fara consecinte. Este fara sfarsit, adica se refera la un ciclu de 80 de ani. Am mai intalnit acest lucru in era noastra moderna si este ceva ce continuam sa facem. Din acest punct de vedere, nu este doar un roman american. Este ceva ce se intampla la nivel mondial. Fitzgerald comenta la adresa societatii si a naturii umane si la urmarirea bogatiei. Din acest punct de vedere este un roman fara sfarsit.
