Jane Fonda se intoarce pe platourile de filmare de la Hollywood, interpretand-o pe Nancy Reagan in filmul „Majordomul”, ce va fi lansat in acest an. Stralucitoare si foarte mandra de cei 75 de ani ai sai pe care nu-i arata deloc, actrita a povestit in interviul de mai jos, publicat in exclusivitate pe www.magicfm.ro, despre noul sau rol si ce a insemnat pentru ea aceasta revenire:
I: Ce ai simtit in prima zi in care ai pasit din nou pe platoul de filmare dupa atatia ani?
Am fost emotionata. Cand am jucat in "Soacra Mea E o Scorpie" cu Jennifer Lopez, m-am aflat in fata unei camere pentru prima data dupa o perioada de 15 ani. In timpul unui test pentru costume si machiaj, inainte sa se dea drumul la filmare, regizorul Robert Luketic le-a cerut tuturor sa faca liniste si a spus "Bine ati venit inapoi, Dna. Fonda" si am plans, asa am fost de emotionata...
I: Ce te-a facut sa renunti cu mult timp in urma?
Hollywood-ul devenise o agonie. Nu eram fericita ca femeie si nici nu recunosteam acest lucru si ma separasem de ceea ce simteam. Traiam doar cu ajutorul vointei si este foarte greu sa fii creativ cand traiesti in acest fel. Ultimele doua sau trei filme pe care le facusem au fost o agonie pentru mine...
Apoi l-am cunoscut pe Ted Turner si nu am mai simtit ca mi-este frica. Dupa ce m-am despartit de Ted, am petrecut cinci ani scriindu-mi autobiografia asa ca pentru multi ani am avut o viata privata, am fost foarte fericita, nu mi-a lipsit deloc ceea ce aveam inainte. Sunt foarte diferita de persoana care eram acum 20 de ani. Nu mai traiesc prinsa in mintea mea.
I: In ce fel s-a schimbat industria filmului fata de perioada cand lucrai in mod regulat?
Voi mentiona o mare diferenta pe care o urasc: cu 20 de ani in urma sau mai mult, un film mai putea primi recenzii pozitive chiar daca acest lucru nu se intampla in primul weekend cand era lansat. Avea la dispozitie cateva saptamani pentru a putea fi vizionat si lumea discuta, iar actorii tineri deveneau cunoscuti. In ziua de azi, daca nu ai succes in primul weekend te-ai „ars”. Acest lucru este infiorator si nu le ofera tinerilor actori sansa de a se dezvolta.
I: "Majordomul" este o exceptie sau acesta este intr-adevar un nou inceput pentru tine?
Nu-i asa ca este minunat, ca la 75 de ani cineva sa-ti spuna ca acesta este doar inceputul? (ras) Imi place foarte mult. Imi place foarte mult. Cine stie, eu nu stiu.
I: Ai vreo neliniste legata de varsta ta si Hollywood-ul?
Sunt realista. Hollywood-ul nu este asa de prietenos cu femeile mai in varsta. Am avut o cariera, nu vreau sa recreez una noua. Este minunat sa am din nou sansa sa interpretez personaje amuzante din cand in cand, dar sunt intr-un fel usurata ca ma gasesc intr-un moment al vietii mele in care pot spune "Hei, daca ma vreti, bine. Daca nu, tot bine. Nu-mi pasa".
I: Cincizeci reprezinta noua varsta la moda, va fi la fel si la optzeci de ani?
Mi-am scris autobiografia in trei parti. A treia a inceput la 60 si se numeste "Inceput" deoarece mie asa mi se pare ca este.
I: Cat de greu a fost sa scrii despre propria ta viata?
Nu a fost dificil, odata ce m-am hotarat sa o fac. M-am gandit, "Oh Doamne, va fi asa de greu sa scriu despre asta sau aia" si totusi, dupa ce am inceput sa scriu, cand am ajuns la partile care mi se pareau dificil de redat, a fost, nu stiu, parca aveam un inger pe umar si totul a venit de la sine.
A fost usor sa scriu despre casatoriile mele si despre sotii mei fara sa acuz sau sa barfesc. Trebuie sa fii raspunzator pentru viata ta.
I: Poti compara scrisul cu actoria, ca doua feluri de expresii creative?
Sa scrii despre viata proprie este o experienta unica si eu am scris gradat. Incepeam cu o idee pe care o aveam, apoi ma intorceam un pic mai tarziu si imi spuneam "Asta am facut de fapt." Apoi mentionam "Asa am simtit." Si mai tarziu, "Acesta este motivul pentru care am facut-o." Si cel putin in cazul meu intotdeauna m-am intrebat "Ce am simtit?" deoarece poti sa dai orice la o parte, dar nu poti inlatura ceea ce a simtit cineva si ce impact a avut respectivul sentiment asupra acelei persoane. Mi-am spus simplu ca, daca ceea ce am scris va avea un rasunet in sufletul altor oameni, aceea este directia pe care trebuie sa o urmez.
Alt lucru interesant este ca atunci cand ma loveam de o problema, ieseam si lucram in gradina. Sa lucrez cu pamantul si sa cultiv plante reprezinta o terapie pentru mine.
I: Exista vreun anumit film pe care l-ai vazut si care ti-a schimbat viata?
Pai, multe dintre filmele tatalui meu au avut un impact major asupra mea. „Fructele Maniei”, „Tanarul Lincoln”, „12 Oameni Furiosi”, „Ox-Bow Incident” - ele mi-au format personalitatea si cred ca reprezentau si mult din personalitatea lui. Dar altele, nu. Cartile au dus la revelatiile din viata mea, dar nu pot numi alte filme.
