Cu 5 nominalizari la Oscar, filmul “Django Unchained” regizat de Quentin Tarantino este printre cele mai controversate filme Western din istorie, avand ca subiect sclavia din sudul Statelor Unite dinaintea Razboiului Civil. Aflati ce l-a inspirat pe Tarantino sa realizeze acest film, dar si cum au decurs filmarile din interviul exclusiv cu celebrul regizor, pe www.magicfm.ro:
I: Succesul comercial al filmului „Ticalosi Fara Glorie” a dus la vreo schimbare in ceea ce priveste viata ta?
Pai, m-a facut mai bogat. Pe langa succesul si triumful aferente...
I: Ti-a oferit mai multa incredere ca sa mergi mai departe?
Poate subconstient, fara sa ma gandesc cu adevarat la acest lucru. Poate daca „Ticalosi Fara Glorie” nu ar fi avut succes, ar fi fost mai greu sa obtinem notorietate cu acest film.
I: De unde ti-a venit ideea pentru povestea filmului “Django Unchained”?
Ideea a fost formata din doua parti. Am vrut sa fac un film Western italian. Si cu aproximativ opt ani in urma mi-am dat seama in ce fel doresc sa-l realizez. M-am gandit sa scriu despre un barbat de culoare care era sclav si care a devenit vanator de recompense. Munca lui consta in a merge pe plantatii cautand surghiuniti care se ascundeau ca supraveghetori. Acest lucru s-a intamplat cu opt ani in urma si ideea a stat cumva la incubator, dezvoltandu-se, asteptant ca povestea sa ia nastere. Mi-am reamintit-o chiar la finalul turului de presa al filmului „Ticalosi Fara Glorie” in Japonia, intr-un hotel. Ascultam coloana sonora a unui Western italian si nu aveam nici o intentie sa trec la urmatorul proiect, voiam sa iau o pauza. Si deodata mi-am reamintit. Nici macar nu aveam un carnetel, asa ca am scris pe foile oferite de Hotel si mi-am dat seama ca acesta va fi urmatorul meu film.
I: Ai conceput acest film cu opt ani in urma, dar in acest moment exista un nou mod de gandire in aceasta tara - cu un presedinte de culoare. Este filmul tau un comentariu la adresa modului de gandire din America?
Nu stiu daca este un comentariu la adresa societatii, constient sau subconstient. Dar e ceva in aer care se leaga. Cred ca as fi inventat povestea in acelasi fel, indiferent daca Obama ar fi castigat alegerile sau nu. Dar faptul ca il lansam chiar acum il face sa fie si mai uimitor si provocator, iar faptul ca exista un alt film despre Lincoln, care trateaza acelasi subiect, este si mai fascinant.
I: Ai zice ca este corect sa se spuna ca ai o fascinatie legata de persoanele umile?
Presupun ca da. Cand ma gandesc la succesul meu la Hollywood, imi dau seama ca este povestea unei persoane umile. Popularitatea mea globala demonstreaza ca Visul American inca functioneaza. Imi aduc aminte ca in Anglia oamenii credeau ca nu voi reusi aici, spuneau ca ar trebui sa merg cel putin la Universitate pentru a putea lucra la BBC.
I: Unele dintre lucrurile pe care incerci sa le spui ar avea un impact mai mare daca nu ai folosi umorul. De exemplu, de ce personajele practica tragerea la tinta cu ajutorul unui om de zapada?
De ce, vrei sa traga in cutii de conserve? Stand pe un bustean? Am mai vazut acest lucru si inainte. Sincer, nu m-am gandit ca acest lucru este doar amuzant, el trebuie sa traga catre o figura umana. De fapt, unul dintre cele mai inteligente momente ale filmului este acela in care si-a dat seama cum sa aseze sticla in interiorul omului de zapada pentru a vedea daca a tras in inima. Cand mi-a venit aceasta idee m-am gandit ca este geniala! Nu stiu daca a mai realizat cineva acest lucru inainte, dar ar fi trebuit sa o faca.
I: De obicei inventezi personaje feminine puternice, dar aici fata este o domisoara aflata la ananghie.
Mi s-a parut important, pentru ca este vorba de drumul parcurs de Django. Nu am facut niciun film in care este vorba doar de drumul strabatut de o singura persoana, poate doar in cazul miresei din Kill Bill. Dar structura capitolului il face sa nu devina o Odisee completa. Mi s-a parut ca este important ca ea sa fie o printesa exilata inchisa intr-un turn de catre un imparat rau. Am vrut sa-l infatisez pe Django intr-o misiune romantica. Si-a castigat libertatea, are bani in buzunar, nu este nevoit sa se intoarca dupa ea. Dar o face pentru a o scoate de acolo. Mi s-a parut o misiune magnifica si arata dragostea unui barbat de culoare pentru femeia sa. Cand o intalnim ea nu actioneaza pasiv, incearca sa scape prin propriile mijloace, dar pur si simplu nu poate reusi.
I: Este nebunie pe platourile tale de filmare?
Nu este nebunie, este amuzant. Intotdeauna radem, cantam. Chiar si atunci cand faci un film cu teme dure ca acesta. Problemele implicate in realizarea filmelor epice sunt conditiile temporale extreme, armata, mutarea oamenilor de pe o locatie pe alta, este usor sa uiti motivul pentru ai vrut sa faci acest film. Unul dintre lucrurile care ne face pe toti sa mergem mai departe este camaraderia dintre noi.
I: Este normal pentru tine sa-ti imaginezi scena de deschidere in prealabil sau te hotarasti pe platou?
Conteaza ce am scris. Eu, un creion si o foaie de hartie. Daca sunt multumit de scenariu, el reprezinta plasa mea de siguranta. Apoi merg pe platou si creez. Intotdeauna conteaza ca scena sa iasa cat mai bine posibil. Nu lucrez cu scenarii ilustrate, cu pre-vizualizare, asta e nebunie, poate ca in cel mai rau caz realizez o lista cu cadrele. Dar in general merg pe platou, facem repetitiile si cam atat, decid pe parcurs.
I: Cum de ti-ai amintit sa-i dai un rol lui Don Johnson?
Am fost intotdeauna un fan avid al lui Don Johnson. Chiar si in anii 70, cu 10 sau 11 ani inainte de Miami Vice. L-am vazut in filmul acela hippy Gradina Magica a lui Stanley Sweetheart, unul dintre primele lui roluri importante, sau Zacharia, primul film western rock'n'roll. L-am vazut la teatru jucand in Baiatul si Cainele Sau si a facut un film super cu masini, Reintoarcerea in Districtul Macon unde a jucat impreuna cu Nick Nolte. Toate acestea m-au facut sa devin un fan al lui. Si l-am urmarit la televizor. Eram deja un fan al sau la momentul in care a devenit un star in Miami Vice.
I: Ai dus la renasterea carierei lui Travolta si acum a celei a lui Don Johnson. Te suna actorii cate au nevoie de un impuls in cariera?
Nu merge chiar asa. Totul pleaca de la faptul ca inventez personaje care imi plac si apoi caut oameni care sa li se potriveasca. Majoritatea oamenilor fac asa, dar apoi cauta intr-o lista cu actori care au jucat in filme cunoscute in ultima vreme. Chiar si in cazul rolurilor mici si a personajelor insignifiante. Eu nu fac asa. Am o lista enorma cu oamenii pe care as vrea sa ii iau in considerare. Tot ceea ce trebuie sa faci pentru a fi pe acea lista este ca eu sa te plac si ca tu sa fii in viata.
I: Ai mentionat ca iti place sa te distrezi pe platou. Selectezi oamenii in conformitate cu acest lucru?
Pe cat de mult posibil.Exista destui oameni agreabili care sunt actori buni si cu care imi place sa lucrez. Intotdeauna imi doresc sa lucrez cu oameni care imi plac.
I: Petrecerea data cu ocazia cadrelor nu ajuta?
La fiecare 100 de role de film dam o petrecere.
I: Ai ramas vreodata fara idei?
Niciodata n-am ramas fara idei. Este posibil sa imi ia ceva timp pana ma gandesc la o noua poveste. Dar imediat ce stiu despre ce vreau sa scriu, totul decurge de la sine.
