Leonardo DiCaprio interpreteaza un personaj atipic in filmul “Django Unchained” regizat de Quentin Tarantino: malitios, rasist si lipsit de legi morale. Credeti ca i se potriveste? Criticii spun ca da, insa pe de alta parte actorul declara ca abia astepta sa scape de acest rol. Cum a fost experienta, ce mostenire isi doreste sa lase publicului si cine i-a influentat cariera aflati din interviul de mai jos, in exclusivitate pe MagicFM.ro:
I: In „Django Unchained” joci cel mai infiorator personaj pe care l-ai avut pana acum. Ce parere ai despre acest lucru?
A fost unul dintre acele roluri in care te implici si dai tot din tine. Acest fel de personaj te impinge mai departe de locul in care vrei sa ajungi, dar nu m-am identificat cu el in absolut niciun fel. El este cel mai abject, malitios, depravat, narcisist, rasist om pe care mi l-as fi putut imagina vreodata. Nu am mai realizat un astfel de rol si m-am simtit usurat cand l-am terminat. L-am urat.
I: Deci ai realizat acest rol datorita provocarii?
Am facut-o datorita provocarii dar si pentru ca a reprezentat o perioada intunecata a istoriei americane si subiectul a fost foarte interesant si merita sa fie explorat. Am vrut de asemenea sa lucrez cu Quentin Tarantino care este unul dintre cei mai inovatori si indrazneti regizori din aceasta industrie. A lucrat la acest film pe o perioada de mai multi ani si eu m-am implicat destul de tarziu, dar am avut cateva conversatii referitoare la crearea acestui personaj si la ducerea lui la extrem.
I: Cum ti-ai vazut personajul, in afara de caracterul sau infiorator?
Calvin Candie reprezinta degradarea morala a sudului din acea perioada a istoriei americane. El reprezenta expresia groazei din sclavie si al nivelului abominabil al cruzimii aferente acestuia. In general nu ma intereseaza sa joc oameni rai, dar uneori de-a lungul carierei trebuie sa joci roluri care te scot in afara nivelului tau de confort si care nu te atrag. Dar iti pot spune ca am fost foarte fericit sa scap de acest personaj cand am ajuns la ultima zi de filmare. Acest personaj a fost atat de dezgustator incat si Quentin l-a urat!
I: Colegii tai spun ca esti destul de intens cand joci...
Cand muncesc, mi se pare intotdeauna ca procesul este destul de intens mai ales cand joci intr-o drama. In viata personala, imi place sa tratez lucrurile cu usurinta. Nu am ganduri negative referitoare la lume. Dar munca mea este diferita. Niciodata nu am privit actoria ca pe ceva amuzant deoarece daca vrei intr-adevar sa incerci si sa-ti iasa ceva bun este foarte greu sa te distrezi exceptand cazul in care joci intr-o comedie minunata de improvizatie unde lucrurile sunt amuzante in fiecare zi.
I: Vrei sa lasi o mostenire ca actor?
Ma motiveaza faptul ca pot lucra cu oameni mari si ca pot crea ceva la care ma pot uita si de care sa fiu mandru. La varsta de 15 ani cand am avut prima oportunitate sa joc intr-un film, am mers sa vad filme pentru o perioada de un an si jumatate. Am vazut fiecare film mare posibil si fiecare rol important si de atunci mi-am spus cum as putea sa realizez ceva de genul acesta care sa faca parte din mareata mostenire filmografica? Aceasta este motivatia mea si este adevarat. Simt ca vreau sa fac ceva la fel de bun ca ceea ce au realizat toti eroii mei.
I: Cum ti-a afectat popularitatea relatiile personale?
M-am descurcat mai bine inainte sa devin atat de cunoscut. Imediat ce faima iti copleseste viata, trebuie sa te ascunzi intr-un fel si nu poti intra intr-un bar sau oriunde pentru a te intalni cu prietenii. Se transforma intr-o scena cu o multime de oameni. Face ca totul sa fie mai complicat. Dar inca pastrez un sentiment de libertate si rar am motive sa ma simt descurajat sau sa ma ingrijorez pentru anumite lucruri. Am o viata foarte buna si profit la maxim de acest lucru.
I: Cum ti-a influentat tatal tau cariera?
Tatal meu mi-a dat multe sfaturi de-a lungul anilor si ii respect in totalitate instinctele si opiniile. Mi-aduc aminte ca o data i-am spus ca am refuzat sa joc intr-un film (Eclipsa Totala) unde urma sa interpretez rolul poetului francez Arthur Rimbaud. Apoi, tatal meu s-a suparat pe mine si a inceput sa-mi explice faptul ca Rimbaud a fost un fel de James Dean al timpului sau, un om cu o gandire radicala libera care a avut un impact revolutionar asupra poeziei. Nu mai este nevoie sa precizez ca mi-am schimbat decizia, am jucat in film si mi-a placut foarte mult. Nu este unul dintre cele mai cunoscute roluri ale mele, dar cred ca am realizat ceva interesant.
I: Poti sa ne spui povestea referitoare la cum parintii tai ti-au dat numele de Leonardo?
Pai se pare ca parintii mei erau la Galeria Uffizi din Florenta, iar mama era insarcinata si se uitau la un tablou de Da Vinci. Mama a simtit ca ma misc in pantec si tatal meu, care este italian, a spus "Numele lui va fi Leonardo!". Cel putin aceasta este versiunea pe care mi-au povestit-o parintii mei!
