La 28 septembrie 1914 (10 octombrie 1914, stil nou) avea loc urcarea pe tron a regelui Ferdinand I, nepotul si succesorul regelui Carol I al Romaniei. La varsta de 49 ani, Ferdinand I devenea rege al Romaniei depunand juramantul solemn si lunandu-si in fata tarii angajamentul ca va fi un "bun roman". Ferdinand a iubit Romania si poporul roman. Din admiratie si respect pentru religia nationala a romanilor, Ferdinand va renunta la cultul catolic si se va boteza de bunavoie crestin-ortodox pentru a fi in rand cu tara si poporul sau. Guvernul roman nu i-a cerut acest lucru, permitandu-i sa ramana catolic. Ferdinand a ales insa Ortodoxia, o parte a istoricilor pun acest lucru pe seama uzantei conform careia copiii viitorului rege si mostenitorul tronului trebuiau sa fie crestin-ortodocsi. Visul lui Ferdinand a fost in egala masura acelasi cu al milioanelor de romani - crearea Romaniei Mari prin alipirea Transilvaniei regatului roman. Cu toata sorgintea sa germanica si cu numele de Hohenzollern, Ferdinand a ales sa actioneze in razboi de partea Antantei pe data de 14 august 1916, luptand impotriva Puterilor Centrale conduse de Germania. La aflarea vestii, familia sa din Germania l-a renegat la castelul Hohenzollernilor din Prusia, arborandu-se in doliu stindardul heraldic al familiei. In anul 1922, pe data de 15 octombrie, Ferdinand este incoronat Rege al Romaniei Mari la Alba Iulia, orasul care avea sa traiasca a doua Mare Unire. Majestatea Sa Ferdinand al Romaniei a devenit protector si presedinte de onoare al Academiei Romane. Casatorit din decembrie 1892 cu Maria (1875-1938), principesa de Marea Britanie, Ferdinand I a avut sase copii: Carol, Nicolae, Elisabeta, Marioara, Ileana si Mircea. Domnia Majestatii Sale s-a incheiat la 20 iulie 1927.